Fișa disciplinei
- Departament:
- Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului
- Titular:
- lect.dr.arh. Irina Băncescu
- Obiective:
- Descoperirea primelor repere teoretice ale demersului arhitectural și inițierea în problematica formei arhitecturale, privită nu ca materializare a unor cerinte imediate sau a unei creativități subiective, ci ca un principiu activ, purtător de semnificații și modelator al cadrului de existență umană.
Întelegerea potențialului expresiv al formei arhitecturale din perspectiva determinărilor sale structurale, funcționale și estetico-simbolice.
Familiarizarea cu problematica percepției - temă majoră pentru arhitecți, urbaniști și designeri - creatori implicați în modelarea cadrului construit, responsabili pentru asigurarea unei relații optime între om și mediul său de viață.
Înțelegerea mecanismului logic al formării unui limbaj arhitectural coerent și unitar. - Conținut:
- 1. Introducere. Arhitectura ca act de edificare și semnificare. Complexitatea disciplinei: ipostaze ale arhitecturii. Concepte de bază: limbaj, formă, expresie, percepție, semnificație.
2-3. Atributele vitruviene ca surse ale semnificației arhitecturale: firmitas (suportul material); utilitas (conținutul); venustas (forma).
4-5. Noțiuni de percepție arhitecturală: de la experiență la percepție și de la percepție la semnificație. Paliere ale percepției și semnificației. Palierul universal: experiențe primare ale relației cu mediul (senzoriale, spațiale); predispoziții perceptive (kinestezice, tactile, vizuale - raportul figură/fond).
6-7. Dualitatea formei arhitecturale: volum și spațiu, (+) și (-). Relații între forme ca elemente ale compoziției arhitecturale și urbane; evoluția istorică a relației dintre volumul construit și spațiul urban. Interpretarea relației spațiu/volum prin prisma raportului figură/fond.
8. Limbajul arhitectural ca limbaj al formelor. Structura limbajului arhitectural prin analogie cu limbajul vorbit: vocabularul și sintaxa.
9-11 Elementele fundamentale ale limbajului arhitectural: planul de bază, acoperirea și suprafețele laterale (pereții). Efecte și semnificații primare ale formelor.
12. Sintaxa arhitecturală. Clasificări: sintaxa utilitară („de recțiune”) și sintaxa artistică („de compoziție); sintaxa simplă și sintaxa complexă. Articularea elementelor arhitecturale simple (grindă-stâlp, plin-gol, suprafețe orizontale și verticale). Modele morfo-sintactice complexe (logica tectonică a ordinului clasic, reacții manieriste, mutații moderne – Frank Lloyd Wright, Josef Hoffmann, De Stijl). Modalități de organizare a formelor arhitecturale și potențialul lor semnificant.
13-14 Compoziția arhitecturală: relații și principii. Egalitatea - repetiția și ritmul; ierarhizarea – axialitatea și simetria; complementaritatea – contrastul. - Metoda de predare:
- Cursuri: - Prelegeri cu prezentari de imagini digitale
- Mod de evaluare:
- Lucrare de examen - 66%
Verificare pe parcurs – 33% - Bibliografie minimală:
- - Rudolf Arnheim, Dynamics of Architectural Form, Berkeley, Los Angeles and London, University of Californa Press, 1977
- Pierre von Meiss, De la forme au lieu, (trad. engl. From Form to Place), Lausanne, 1986
- Christian Norberg-Schulz, La Signification dans l'Architecture Occidentale, Liège, Pierre Mardaga éd., 1984
- Kevin Lynch – Image of the City, Cambridge, Mass., 1960
- Francis Ching – Architecture : Form, Space & Order, Van Nostrand Reinhold, New York, 1979
- Kenneth Frampton - Studies in Tectonic Culture, MIT Press, Cambridge, Mass., London, England, 1996
- Kenneth Frampton, Modern Architecture – A Critical History, Thames & Hudson, New York, 1985
- William Curtis, Architecture since 1900, Phaidon, London, 1996
- Thomas Thiis-Evensen, Archetypes in Architecture, Oslo, Oxford and Norwegian University Press, 1987
- Pierre von Meiss, De la forme au lieu, (trad. engl. From Form to Place), Lausanne, 1986
- William Curtis, Architecture since 1900, Phaidon, London, 1996
- Rob Krier, Architectural Composition