Titular:

lect.dr.geogr Andrei Schvab

Obiective:

Dezvoltarea capacității de a integra și utiliza concepte /principii /metode de lucru din geografie în practica urbanismului și stimularea dezvoltării unui gândiri și abordări complexe și interdisciplinare în cunoașterea și explicarea teritoriului și în elaborarea și implementarea politicilor de dezvoltare teritorială. Disciplina urmărește de asemenea familiarizarea studenților cu abordarea transdisciplinară și multiscalară a dimensiunilor sociale, economice, istorice și culturale, estetice, ecologice și de mediu, științifice și tehnologice a așezărilor umane și a teritoriului și dezvoltarea de competențe transversale precum: realizarea de activități complexe în calitate de membru sau coordonator de echipe multidisciplinare, în domeniul urbanismului, urmărind promovarea de noi concepte, tehnici și metode inovative și creative de evaluare, decizie, coordonare, conducere și mediere și autoevaluarea și evaluarea continuă a capacității profesionale prin utilizarea eficientă a formelor de învățare și perfecționare continuă, prin implicarea activă în procesele de cercetare-dezvoltare.

Conținut:

Prelegeri
1. Geografia ca știință integrativă în complementaritatea urbanismului
2. Sisteme teritoriale. Caracteristici și concepte
3. Complexitatea sistemului teritorial
4. Limitele și individualizarea sistemelor teritoriale
5. Legi și principii folosite în analiza sistemelor teritoriale
6. Noțiuni fundamentale asociate sistemelor teritoriale (I)
7. Noțiuni fundamentale asociate sistemelor teritoriale (II)
Titlurile temelor practice:
1. Utilitatea conceptului de sistem teritorial în analiza spațială
2. Reziliența regională și impactul acesteia asupra dezvoltării teritoriale
3. Vulnerabilitatea și capacitatea adaptativă a sistemelor teritoriale în contextul dezvoltării teritoriale

Metoda de predare:

prelegeri ex-cathedra, dezbateri și analize de text

Mod de evaluare:

testare pe parcurs, referat final și susținere referat în sesiune

Bibliografie minimală:

1. Ianoș, I., 2000. Sisteme Teritoriale- o abordare geografică. Editura Tehnică, București.
2. Christopherson, S., Michie, J., Tyler, P., 2010. Regional resilience: theoretical and empirical perspectives. Cambridge Journal of Regions, Economy and Society, 3(1): 3-10.
3. Ciliers, P., 2005. Complexity, deconstruction and relativism. Theory, Culture and Society, 22: 255-267.
4. Folke, C., 2006. Resilience: The emergence of a perspective for social-ecological system analyses. Global Environmental Change, 16(3): 253-267.
5. Gallopin, G., 2006. Linkages between vulnerability, resilience, and adaptive capacity. Global Environmental Change, 16: 293-303.
6. Gunderson, L., 2000. Ecological resilience – in theory and application. Annual Reviews of Ecology, Evolution and Systematics, 31: 425-439.
7. Kiel, D., 1991. Lessons from the Nonlinear Paradigm: Applications of the Theory of Dissipative Structures in the Social Sciences. Social Science Quarterly, 72(3): 431-442.
8. Manson, S., O’Sullivan, D., 2006. Complexity theory in the study of space and place. Environment and Planning A, 38(4): 677-692.
9. Martin, R., Sunley, P., 2003. Deconstructing clusters: chaotic concept or policy panacea? Journal of Economic Geography, 3(1): 5-35.
10. Martin, R., Sunley, P., 2006. Path dependence and regional economic evolution. Journal of Economic Geography, 6(4): 395-437.
11. Martin, R., Sunley, P., 2007. Complexity thinking and evolutionary economic geography. Journal of Economic Geography, 7: 573:601.
12. Porter, M., 2003. The economic performance of regions. Regional Studies, 37: 289-310.
13. Thrift, N., 1999. The place of complexity. Theory, Culture & Society, 16(3): 31-69.
14. Urry, J., 2005. The complexity turn. Theory, Culture & Society, 22(5): 1-14

Observații:

condiții minimale de promovare: prezență minimă, un test pe parcurs, predare și susținere referat final