1. de reprezentare
• descoperirea, utilizarea și perfecționarea instrumentelor elementare ale reprezentării arhitecturale: de măsurare, relevare și grafice (plan, secțiune, elevație, axonometrie, fotografie, crochiu, colaj, schemă analitică etc.)
• cunoașterea și operarea cu diferitele roluri și funcții specifice ale reprezentării arhitecturale: de comunicare, de investigare, de abstractizare-codificare, descriptiv, analitic, proiectiv-imaginativ;
• învățarea și utilizarea scărilor și codurilor grafice de specialitate;
• înțelegerea noțiunii de scară umană și relaționarea acesteia atât cu spațiul și obiectul direct observat cât și cu cel abstractizat prin reprezentare;
• identificarea și alegerea instrumentelor de reprezentare adecvat la scopul exercițiului;
2. critice
• înțelegerea și operarea cu analiza unui spațiu și a unui obiect familiar;
• dezvoltarea capacității de a identifica caracteristicile și calitățile unui spațiu și a unui obiect, de a le analiza și sintetiza;
• definirea unui set de caracteristici relevante ale spațiului și obiectului;
3.arhitectural spațiale
• explorarea și clarificarea elementelor de bază ale producerii unui spațiu arhitectural (perete, stâlp, acoperire, pardoseală, gol-fereastră, ușă) și formarea unui limbaj spațial;
• dobândirea capacității de a clasifica elementele în categorii specifice (suprafață/liniar, delimitare, partiție, geometrie);
• investigarea asocierii diferitelor elemente și analizarea caracteristicilor și calităților spațiale astfel formate;
TEMA : Tema exercițiului de practică pentru anul I propune o continuare firească a metodei de înțelegere a unui spațiu construit prin intermediul desenului minuțios de observație și reprezentare.
prezentări tematice, corectură individuală.
colocviu, evaluare și notare în juriul de atelier.
ARNHEIM, Rudolf (1979), Arta și percepția vizuală, Editura Meridiane, București
CHING, Frank (1985), Architectural Graphics”, Van Nostrand Reinhold Co.,New York
CRITICOS, Mihaela (2009), Limbaj arhitectural (1), Curs UAUIM
