IT-61 Teorii moderne și contemporane de arhitectură (2)

Fișa disciplinei

Departament:

Istoria & teoria arhitecturii și conservarea patrimoniului „Sanda Voiculescu”

Titular:

prof.dr.arh. Celia Ghyka

Colectiv:

lect.dr.arh. Ilinca Păun Constantinescu

Limba de predare:

română

Obiective:

Semestrul II este orientat în jurul întrebării referitoare la relația dintre universal și particular în arhitectură și locul acestei teme în discursul contemporan. Cursul investighează felul în care arhitectura ultimelor decenii ale secolului 20 și a începutului de secol 21 negociază această tensiune între principiile universale ale modernismului și răspunsul la condițiile particulare ale locului, culturii locale, experimentării. Incursiuni în istoria arhitecturii participă la nuanțarea acestei înțelegeri.

Cursul își propune să ofere studenților instrumente pentru o interogare critică privind chestiuni precum autenticitatea, identitatea culturală și sensul arhitectural. Dincolo de binomi simplificatori precum global sau local, modern sau tradițional, universal sau particular, cursul se bazează pe cadre teoretice mai sofisticate și mai nuanțate care oferă posibile răspunsuri acestei complexități. Patru abordări majore orientează această incursiune, oferind instrumente de analiză și de înțelegere: contextualismul, regionalismul critic, revizitarea ideii de monumentalitate și relația cu democrația, influența fenomenologiei în arhitectură.

Conținut:

Progresia cursului urmărește felul în care discursul arhitectural a evoluat de la soluțiile scenografiei postmoderne din anii 1980 prin abordări din ce în ce mai sofisticate ale locului, materialității și experienței. În acest sens, un moment important (care la rândul său trebuie înțeles în mod nuanțat) este Bienala de la Veneția din 1980 și polemicile care au însoțit-o. Problema arhitecturii ca scenografie (direcția postmodernismului stilistic) este centrală și pentru dezbaterea regionalismului critic, dezvoltată de Kenneth Frampton, pe linia deschisă de Alexander Tzonis și Diane Lefaivre. Aceste direcții sunt comentate pe larg în curs, pornind de la exemplele lui Frampton dar având în vedere și limitările acestei teorii.
Cursul se referă la exemple din România și din Europa de Sud-Est, alături de cazuri canonice ale arhitecturii occidentale și de exemple din culturi mai îndepărtate, demonstrând cum aceste teorii aparent „internaționale” necesită o interpretare și o aplicare regională. Scopul este de a-i pregăti pe studenți ca în practica lor profesională viitoare să poată contribui în mod semnificativ la cultura arhitecturală din România, angajându-se în același timp, în mod critic, într-un discurs profesional global.

Metoda de predare:

Prelegeri cu imagini si video comentate.

Mod de evaluare:

Examinare finală scrisă în sesiune.

Bibliografie minimală:

o Kenneth Frampton, Arhitectura modernă. O istorie critică, Ed.UAUIM, 2016 // Modern Architecture. A Critical History, Thames & Hudson, any edition
o Jean Louis Cohen, L'architecture au futur depuis 1889, Phaidon
o Kate Nesbitt, Theorizing a New Agenda for Architecture, Princeton Architectural Press, 1996
o Michael Hays, Architectural Theory since 1968, MIT Press, 2000
o Stylianos Giamarelos, Resisting Postmodern Architecture. Critical Regionalism before Globalisation, University College London, 2022
o Kenneth Frampton, Studies in Tectonic Culture, MIT Press
o Kenneth Frampton, "Towards a Critical Regionalism: Six Points for an Architecture of Resistance." Perspecta 20 (1983)
o Tzonis, Alexander and Liane Lefaivre, "The Grid and the Pathway: An Introduction to the Work of Dimitris and Suzana Antonakakis." Architecture in Greece 15 (1981)
o Louis Kahn, Essential Texts (ed. by Robert Twombly), Norton & Company, 2003: MONUMENTALITY (1944)
o Christian Norberg-Schulz, The Phenomenon of Place, Architectural Association Quarterly 8, no.4 (1976)