IT-6 Limbaj arhitectural (2)

Facultatea de Arhitectură / Arhitectură
anul II, sem 1, 2020-2021 | Disciplină obligatorie | Ore/săptămână: 2C+1L | Credite ECTS: 3

Fișa disciplinei

Departament:
Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului
Titular:
prof.dr.arh. Mihaela Criticos
Colectiv:
lect.dr.arh. Irina Băncescu, asist.dr.arh. Ioana Zacharias Vultur, asist.dr.arh. Ilinca Păun Constantinescu, asist.dr.arh. Diana Mihnea, asist.dr.arh. Irina Calotă
Obiective:

Continuare a inițierii în problematica formei arhitecturale, privită nu ca materializare a unor cerințe imediate sau a unei creativități subiective, ci ca un principiu activ, purtător de semnificații și modelator al cadrului de existență umană.
Descoperirea potențialului expresiv al formei arhitecturale din punct de vedere al semnificațiilor primare (naturale, universale, caracteristice întregii specii umane) și cultural-simbolice (convenționale, de grup).
Înțelegerea mecanismului logic al formării unui limbaj arhitectural coerent și unitar.

Conținut:

Titlul cursurilor:
1 Limbajul arhitectural ca limbaj al formelor. Structura limbajului arhitectural prin analogie cu limbajul vorbit: vocabularul și sintaxa.
2-4 Elementele fundamentale ale limbajului arhitectural: planul de bază, acoperirea și suprafețele laterale (pereții). Efecte și semnificații primare ale formelor.
5 Sintaxa arhitecturală. Clasificări: sintaxa utilitară („de recțiune”) și sintaxa artistică („de compoziție"); sintaxa simplă și sintaxa complexă. Articularea elementelor arhitecturale simple (grindă-stâlp, plin-gol, suprafețe orizontale și verticale). Modele morfo-sintactice complexe (logica tectonică a ordinului clasic, reacții manieriste, mutații moderne – Frank Lloyd Wright, Josef Hoffmann, De Stijl). Modalitățile de organizare a formelor arhitecturale și potențialul lor semnificant.
6-7 Compoziția arhitecturală: relații și principii. Egalitatea - repetiția și ritmul; ierarhizarea – axialitatea și simetria; complementaritatea – contrastul.

Titlurile seminariilor:
1 Aplicații – modalități de inducere a unor efecte sau semnificații primare pe forme arhitecturale date (lucrarea nr. 1).
2 Aplicație: sintaxa clasică și interpretările sale moderne – prezentare și discuții.
3-4 Aplicație: exemple de intervenții în spații urbane din perioade istorice diferite. Analiza vocabularului și a compoziției arhitecturale cu punctarea efectelor rezultate. Alegerea unui exemplu spre a fi analizat în echipe de câte doi studenți.
5-7 Analiză a formei și compoziției unui spațiu urban istoric care a suferit o intervenție semnificativă în perioada contemporană (lucrarea nr. 2). Corectură, prezentare la panou a lucrărilor și discuții.

Metoda de predare:

- Cursuri: prelegeri cu prezentare de imagini digitale
- Seminare: prezentări, discuții, teme cu aplicații

Mod de evaluare:

Lucrare de examen - 50%
Evaluarea activitatii din cadrul seminarelor - 50%

Bibliografie minimală:

- Rudolf Arnheim, Dynamics of Architectural Form, Berkeley, Los Angeles and London, University of Californa Press, 1977
- Thomas Thiis-Evensen, Archetypes in Architecture, Oslo, Oxford and Norwegian University Press, 1987
- Pierre von Meiss, De la forme au lieu, (trad. engl. From Form to Place), Lausanne, 1986
- Christian Norberg-Schulz, La Signification dans l'Architecture Occidentale, Liège, Pierre Mardaga éd., 1984
- Francis Ching – Architecture : Form, Space & Order, Van Nostrand Reinhold, New York, 1979
- Kenneth Frampton - Studies in Tectonic Culture, MIT Press, Cambridge, Mass., London, England, 1996
- Kenneth Frampton, Modern Architecture – A Critical History, Thames & Hudson, New York, 1985
- William Curtis, Architecture since 1900, Phaidon, London, 1996
- Rob Krier, Architectural Composition
- Sir John Summerson, The Classical Language of Architecture, Thames & Hudson, London, 1980

modifică