PIERRE VON MEISS, profesor honoris causa al Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București ne-a părăsit pe 7 august 2020.
Lunga sa carieră de profesor, începută la prestigioasa Cornell University, s-a continuat timp de treizeci de ani la École Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL), unde a lăsat o amprentă durabilă, în calitate de profesor de teorie și de proiectare arhitecturală și urbană și de creator și director al LEA (Laboratoire d'Expérimentation Architecturale), primul laborator de acest tip din Europa.
Și-a înțeles misiunea ca pe o permanentă reflecție asupra pedagogiei proiectului; a proiectat cu originalitatea și măsura adevăratelor spirite critice; a scris ca un gânditor cu largi orizonturi. Și mai ales, a știut să-i înțeleagă pe ceilalți, a știut să se implice cu generozitate în orice proiect pedagogic, al său sau al altora, fiind un adevărat ferment, un catalizator cu o cultură arhitecturală solidă, deschis și flexibil dar rămânând cu rigurozitate în afara oricărui compromis.
In acest mod a jucat un rol, pe cât de important pe atât de discret, în reformarea școlii noastre după 1989, fiind în mod constant prezent în momentele decisive pentru învățământul de arhitectură, începând cu atelierele experimentale din 1991-1992, continuând cu stagiile pedagogice de la EPFL din 1993, până la juriile internaționale de diplome și prima noastră revistă internațională de teorie și istorie arhitecturală.
Este momentul să subliniem ceea ce îi datorăm, aducându-i un omagiu. Îți mulțumim, Pierre von Meiss.
Prin dispariția lui Pierre von Meiss, am pierdut un eminent profesor honoris causa de care universitatea noastră era mândră. Dar, mai ales, am a pierdut un prieten. Un mare prieten !
***
PIERRE VON MEISS, professeur honoris causa de l’Université d’Architecture et Urbanisme « Ion Mincu » de Bucarest, nous a quitté le 7 Août 2020.
Sa longue carrière de professeur, commencée à la prestigieuse Cornell University, s’est poursuivie pour une trentaine d’années à l'École Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL), où il a laissé une empreinte durable en tant qu’enseignant de théorie et du projet architectural et urbain et que créateur et directeur du Laboratoire d'Expérimentation Architecturale (LEA), le premier laboratoire de ce type en Europe.
Il a enseigné en réfléchissant en permanence à la pédagogie du projet ; il a projeté avec l’originalité et la mesure de réels esprits critiques ; il a écrit en raisonneur aux larges horizons. Et surtout, il a su comprendre les autres, il a su s’investir généreusement dans tout projet d’enseignement, le sien ou des autres, en étant un vrai ferment, un catalyseur de culture architecturale solide, compréhensif et flexible mais en restant rigoureusement en dehors du compromis.
C’est ainsi qu’il a joué un rôle aussi déterminant que discret dans le renouvellement de notre École après 1989, et qu’il a été assidûment présent dans des moments décisifs pour notre enseignement d’architecture, à partir des ateliers expérimentaux de 1991-1992, en passant par des stages d’enseignement à l’EPFL de 1993, jusqu’aux jurys internationaux de diplômes et à notre première revue internationale de théorie et histoire d’architecture.
Il est grand temps de souligner ce que nous lui devons, en lui rendant hommage. Merci Pierre von Meiss.
Par la disparition de Pierre von Meiss, nous avons perdu un éminent professeur honoris causa dont notre Université était fière. Mais, par-dessus tout, notre Université a perdu un ami. Un grand ami !