Expoziția “Thinking on Paper 2.0”

Demers curatorial

Daniel Comșa

Ideea realizării unei noi expoziții cu ocazia lansării cărții Thinking on Paper a apărut în ultima săptămână de organizare a sesiunii internaționale a diplomelor Facultății de Arhitectură a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, în cadrul căreia doi dintre autori au fost invitați să participe în comisiile de evaluare.

Amintirea primei expoziții, care a reunit lucrările celor patru profesori Doctor Honoris Causa ai universității noastre, a rămas vie în ochii noștri. La finalul acelei expoziții, lucrările au fost dăruite studenților și profesorilor prezenți la ceremonia de închidere, iar multe dintre acestea pot fi admirate și astăzi pe pereții numeroaselor spații din școală, făcând parte din viața cotidiană a universității.

Deși, inițial, intenția a fost de a marca acest eveniment printr-o sesiune de desen live, însoțită de explicații, care să aducă o componentă educațională efemeră și participativă, programul foarte dens al sesiunii de diplome și al invitaților nu a permis organizarea unui astfel de moment. Astfel, dezvăluirea modului în care iau naștere ideile în caietul de schițe al fiecărui arhitect a devenit premisa curatorială a expoziției. Dacă prima expoziție a propus prezentarea a câte treizeci de desene ale fiecărui autor, elaborate sau spontane, realizate în tehnici diverse și expuse înrămate la scară mare, de această dată dimensiunea fizică a caietului de schițe a impus prezentarea unor lucrări de mici dimensiuni. Provocarea identificării unui spațiu care să permită atât expunerea acestor obiecte fragile, cât și desfășurarea lansării de carte, a condus la alegerea Bibliotecii Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” ca spațiu polivalent al evenimentului.

După invitația adresată profesorilor Doctor Honoris Causa James Horan și David Covo de a-și aduce caietele de schițe la momentul festiv al lansării cărții și de a le prezenta publicului, a devenit evidentă atenția necesară expunerii unor astfel de obiecte. Mai degrabă decât expunerea în sine, dificultatea era legată de răsfoirea caietelor fără compromiterea integrității lor materiale. Am decis să expunem reproduceri ale acestor pagini, care, la finalul expoziției, au putut fi semnate de autori și oferite publicului împreună cu volumul lansat. Această idee a fost dusă până la capăt împreună cu profesorul David Covo. Profesorul James Horan a venit însă cu o propunere și mai generoasă: a adus reproduceri ale caietelor sale deja imprimate pe carton, precum și frumoasa serie de felicitări anuale pe care o trimite prietenilor săi cu ocazia Crăciunului. În acest fel, expoziția a dobândit o bază vizuală sugestivă, capabilă să ilustreze felul în care gândirea se construiește pe hârtie și rolul pe care schițele îl joacă în percepția și înțelegerea contextului arhitectural.

Un alt moment important a fost acela în care Miguel Baudizzone, Doctor Honoris Causa al universității noastre, mi-a trimis un email în care își amintea de sesiunile de diplomă la care nu mai participase în ultimii doi ani și îmi povestea că urma să inaugureze o expoziție cu desenele sale conceptuale la Buenos Aires. În acel moment, a apărut ideea organizării aceleiași expoziții pe două continente, în paralel. I-am povestit despre lansarea volumului însoțită de această expoziție și l-am invitat să contribuie cu o selecție de desene.

Pentru a completa lista expozanților, asemenea primei ediții, i-am adresat invitația și profesorului Franco Purini, Doctor Honoris Causa al universității noastre, de a trimite scanări ale unor schițe din caietele sale. Mesajul a fost transmis însă foarte târziu, iar lucrările au ajuns după închiderea expoziției fizice și după lansarea cărții. Din acest motiv, împreună cu autorii, am decis ca o formă de recuperare să fie lansarea online, post factum, a expoziției, care rămâne accesibilă ca mărturie a unui eveniment efemer, dar deosebit de important, la fel cum cartea documentează și păstrează memoria primei expoziții dedicate celor patru profesori Doctor Honoris Causa.

Am avut privilegiul de a-i cunoaște personal pe cei patru profesori și aș dori să explic modul în care caietul de schițe a apărut în discuțiile purtate cu fiecare dintre ei.

La prima întâlnire cu profesorul James Horan, într-o conversație despre călătorii, acesta ne povestea despre ultima sa expediție în Mongolia, unde petrecuse o lună împreună cu fiul său. În timp ce vorbea, a scos din buzunar un caiet de schițe și ne-a arătat câteva impresii grafice păstrate din acea experiență. Cele câteva desene reprezentau sinteza unor trăiri pentru care ar fi fost necesare sute de fotografii pentru a spune întreaga poveste.

Alături de profesorul David Covo, cu care am predat la Universitatea McGill (Montréal, Canada) și care m-a invitat la unul dintre atelierele sale de desen după modele, organizate pentru studenți și finanțate chiar din resurse proprii, am avut ocazia să particip la mai multe excursii organizate după sesiunile de diplomă. De multe ori l-am văzut cum își scotea caietul de schițe și desena un detaliu arhitectural sau o ipostază spațială, reunite în caiete dedicate unor călătorii sau unor țări anume.

Pe profesorul Franco Purini l-am văzut desenând într-un caiet de dimensiuni foarte mici, de aproximativ 6 × 6 centimetri. Realiza schițe extrem de elaborate, dintre care multe deveneau ulterior tablouri de mari dimensiuni sau detalii integrate în alte lucrări. Desena ori de câte ori nu se întâmpla ceva mai interesant în jurul său; putea fi orice. Desenul era, înainte de toate, un exercițiu continuu al gândirii sau o permanentă căutare de expresie.

Pe Miguel Baudizzone l-am văzut schițând în timpul comisiilor de diplomă, pentru a reține anumite proiecte; o practică întâlnită, de altfel, și la numeroși profesori români. Am văzut astfel de schițe foarte clare, însoțite de comentarii și de nota propusă, iar acest lucru îmi amintește de un alt profesor Doctor Honoris Causa al universității noastre, Marvin Malecha, care a donat Muzeului Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” aceste foi de notare. Din păcate, el nu a mai avut ocazia să participe la aceste expoziții, deși ar fi fost, fără îndoială, un contributor deosebit de valoros. Revenind însă la profesorul Baudizzone, dacă în prima expoziție au fost prezentate schițe de concept arhitectural transformate ulterior în obiecte construite, de această dată au fost expuse desene utopice de o mare forță inovatoare, dense în teme sociale legate de interpretarea arhitecturii, alături de schițe care au însoțit cursurile susținute studenților, surprinzând momente de percepție a unor obiecte arhitecturale și ilustrări de parcurs.

Expoziția de față reunește, astfel, pentru a doua oară, personalități marcante ale arhitecturii contemporane, pentru care desenul de mână continuă să reprezinte un instrument fundamental al gândirii și al proiectării. Este un mesaj pe care considerăm important să îl transmitem noilor generații de studenți, care pășesc în primul an foarte bine pregătiți în urma unui examen de admitere riguros, și care nu trebuie să uite cât de important este să continue să deseneze de-a lungul întregii vieți profesionale.