UAUIM atelier 17
Echipa curatorială: Daniel Comșa, Silvia Niculae
„Ce se află sub pălărie” este o metaforă care interpretează elefantul înghițit de șarpe din ,,Micul Prinț’’ al lui Antoine de Saint-Exupéry și dorește să dea un nou sens unui exercițiu structural, creând și o posibilitate de surpriză dată de un gest aproape magic al ridicării pălăriei și al dezvăluirii unui nou strat, care poate să fie neașteptat. Expoziția urmărește aceste interpretări, realizate de studenții grupei 17 UAUIM.
Exercițiul spațiu–structură din curriculă, aplicat pe cele două materiale, beton și lemn, oferă modalități diametral opuse de intervenție spațială. Putem vorbi despre masivitatea rezultată în urma turnării betonului versus fragilitatea unei structuri de lemn, care, prin elemente repetitive și compunerea lor, reușește totuși să acopere spații cu deschideri similare.
Inițial, proiectul pleacă de la studiul unor modele. Interpretarea acestora printr-o soluție proprie, în cadrul aceluiași material, conduce către modul corect de răspuns la cerințele temei. Chestionarea materialului, încercarea de a reinterpreta modelul în materialul complementar, a fost o altă abordare care a ieșit din limitele temei, creând premisele unui exercițiu spațial surpriză, care să rupă ritmul de monomaterial pe care tema îl impune.
De multe ori, betonul este turnat pe un eșafodaj sau cofraj de lemn, care, ulterior, prin decofrare, rămâne ca un martor al prezenței unui alt material, prin amprenta sau ritmul pe care îl lasă la final.
La polul opus, o structură de lemn poate conține sau chiar susține o structură de beton.
Aceste două premise au fost punctul de plecare în reinterpretarea exercițiului spațiu–structură printr-o dublă spațialitate, prin care o pânză de beton să conțină o structură de lemn sau chiar și opusul: o structură de lemn să conțină un obiect turnat din beton.
