Un demers didactic care cuprinde înțelegerea critică și propunerile de intervenție într-un singur corp teoretic a orașului-metropolă, patrimoniului și culturii acestuia.
Locul
Orașul ca organism distorsionat de intervenții brutale și goluri persistente. Situl se află în Cartierul Evreiesc, o zonă caracterizată în ultimele decenii de procese de densificare și demolare, deopotrivă. Ceea ce vedem în prezent este mărturia Cartierului Evreiesc rămas în urma emigrării unei părți semnificative a locuitorilor săi în a doua jumătate a secolului XX și ceea ce a mai rămas din fondul construit al cartierului după demolările care au avut loc în anii 1980 în București.
Actualitatea
În contextul unui oraș sufocat de o criză perpetuă a spațiului public, ne propunem să reorientăm fondul construit, privat, către stradă, către viață urbană. De asemenea, demersul vizează tratarea sensibilă a unui țesut fragmentat, dominat de absență, care facilitează înțelegerea critică și exercițiul recuperării memoriei.
Viața urbană este un semn de sănătate a unei societăți. Cu prilejul primului proiect din semestrul al II-lea al studenților de la anul 4, am pornit un dialog despre arhitectură, sănătate, spațiu public și memorie. Ne-am îndreptat astfel atenția către nevoia de îngrijire a oamenilor, a clădirilor și a cartierelor-comunități, reflectând asupra dotărilor de sănătate.
Atât oamenii, cât și clădirile, necesită îngrijire – această idee este tratată prin prisma a trei arii majore de programe posibile: centru de îngrijire pentru seniori, azil de îngrijire de lungă durată și centru de asistență socială.
Demersul
Intervenția se așează la intersecția dintre o arhitectură fragilă – țesutul rezidențial, aflat într-o stare avansată de degradare – și o arhitectură tare, care își impune prezența în imaginea urbană – ansamblul Spitalului Caritas.
Aflat la intersecția străzilor Maximilian Popper și Traian, ansamblul Spitalului Caritas mărginește o resursă semnificativă de spațiu în țesutul dens, istoric. Cele două laturi ale parcelei care sunt orientate către spațiul public oferă imagini profund diferite: o limită tare, conturată de un front continuu (frontul din strada Maximilian Popper), respectiv o limită invizibilă, generată de gol (frontul din strada Traian). Volumele propuse și prezentate în expoziție mediază acest contrast într-o manieră sensibilă, ținând cont și de funcțiunile pretabile în acest context și de spațiul pe care îl dau înapoi cartierului.
Reprezentarea
Am ales axonometria cavalieră ca variantă de reprezentare a soluțiilor, pornind de la vederea frontală ca gest frust, care privește direct și fără ezitări posibilitățile de modelare a spațiului construit. Perspectiva cilindrică oferă precizie proporțiilor și o exprimare curată, clară, a volumetriilor propuse.
Echipa curatorială
Prof.dr.arh. Maria-Iulia Stanciu, asist.dr.arh. Andra Jurgiu, drd.arh. Theodor Dinu-Panaitescu
Studenți
Ilinca Albert, Sabin Anăstăsoaei, Alexandra Bischin, Ioana Bogdan, Mihail Carp, Roxana Chilian, Bogdan-Ioan Cioplea, Anastasia Ciobanu, Tudor Costea, Alexia Damaschin, Cesi Drăgănescu, Alexia Grama, Xavy Huzu, Alina Mirancea, Damiana Mischie, Eva Nagâț, Sabrina Nedelcu, Elena Teleru, Denisa Tonea, Sarah Vlădescu
Parteneri
Bucharest Architecture Forum, UAUIM Departamentul Sinteza Proiectării, OAR București, STARH
