„Ascuns. Rezistența subteranului_ARS” e un demers care coboară într-o zonă a istoriei recente de care s-a vorbit puțin: rezistența armată anticomunistă din Munții Apuseni, văzută prin ochii comunității din satul Muntari, cea care a hrănit, ascuns și ghidat partizanii între 1948-1949. Proiectul arată că rezistența nu a fost doar cu arma, ci și cu munca, cu tăcerea și cu păstrarea demnității într-un moment în care statul a confiscat nu doar aurul, ci și identitatea oamenilor.
Punctul de plecare este anul 1948, când minele de aur din zonă sunt naționalizate. Pentru familiile din Bucium și Muntari, asta a însemnat o dublă ruptură: economică (pierzi brusc accesul la munca ta tradițională, la resursa ta) și identitară (ești etichetat „element ostil”, „dușman de clasă”). În acest context, unii oameni aleg muntele – la propriu. Sprijină partizanii, pun la adăpost arme, alimente sau oameni, tac în fața Securității, iar tăcerea devine și ea o formă de rezistență. Proiectul documentează exact această zonă „gri”, invizibilă, în care comunitatea și rezistența se suprapun.
Cercetarea a combinat interviuri cu localnici și urmași, lucru în arhive (CNSAS, arhive locale), fotografie de teren, cartografiere a locurilor de refugiu și a caselor-santinelă. Din aceste straturi se compune o „hartă afectivă” a rezistenței: nu doar unde au fost adăposturile, ci și ce case erau sigure, ce poteci erau folosite, ce familii au fost deportate, ce meșteșuguri au fost întrerupte. În spatele fiecărui document oficial apare un nume de om, o frică, o pierdere sau un gest de curaj.
Ascuns. Rezistența subteranului - ARS
vernisajul expoziției multimedia
6 noiembrie 2025, ora 17:30 | Expo Hub OAR București
În anii imediat următori instalării regimului comunist, în Munții Apuseni au existat oameni care au spus „nu”. Unii au făcut-o cu arma, alții cu pâinea pusă pe fereastră pentru fugari, alții cu tăcerea lor încăpățânată în fața Securității. Din aceste gesturi mărunte, dar riscante, s-a născut o formă de rezistență care a rămas mult timp în subteranul memoriei. Expoziția „Ascuns. Rezistența subteranului_ARS” aduce la lumină tocmai aceste istorii.
Vă invităm pe 6 noiembrie, de la ora 17:30, la OarB Hub, la o expoziție care spune povestea comunității din comuna Bucium, jud. Alba și a grupării de rezistență sprijinită de localnici în anii 1948-1949. Este un gest simbolic de rememorare a felului în care naționalizarea minelor de aur a rupt un mod de viață, cum meșteșugari, cum minerii aurari experimentați de veacuri și familii întregi au fost împinși la margine și cum, din această marginalizare, s-a născut solidaritatea.
Expoziția a pornit de la mărturii audio și video cu oameni care „nu mai voiau să vorbească despre asta”, dar au făcut-o acum, de la fotografii de epocă și documente recuperate din arhive și s-a concretizat în trasee ale memoriei cu locurile-cheie din Muntari și Bucium și o instalație multimedia care reconstituie ideea de „subteran”: galeria-mină ca adăpost, muntele ca refugiu, tăcerea ca scut dar care primește o încărcătură simbolică prin integrarea în instalație a expoziției artistului Alexandru Potecă, ale cărui obiecte aurite devin un manifest și un gest metaforic despre valoarea ascunsă, recuperată și resemnificată a memoriei. Prin ”alchimia aurului”, artistul transformă obiectele cotidiene în relicve ale unei demnități reabilitate, completând astfel dimensiunea istorică a proiectului cu una poetică și spirituală.
Expoziția este rezultatul unui proiect de cercetare interdisciplinară derulat de Rencontres du Patrimoine Europe Roumanie (RPER), în parteneriat cu Muzeul Ororilor Comunismului în România, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Institutul Național al Patrimoniului, Ordinul Arhitecților din România – Filiala București, Primăria Bucium, CESI - Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, Asociatia Baia Domnilor - Mina de aur din Bucium Poieni, Atelierele Verde Patrat, Fundația MARIA, Zeppelin, instituții și organizații din zonă. Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național”.
„Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.”
Vă așteptăm să vorbim despre un trecut care – deși a fost ascuns – încă ne modelează prezentul.
