Departamentul „Bazele Proiectării de Arhitectură”

Director: prof.dr.arh. Adrian Spirescu


Cuvânt înainte

In secolul al XVI-lea, studiul corpului uman a devenit fundamental pentru învățământul artistic din Europa. Acesta era considerat, pentru artisti și arhitecți o emblemă de intelectualitate. Erau formele de bază, ideale – ale corpului, ca și ale spațiului: rezultatele studiului și meditației.

Dacă schimbăm planul de referință, locuirea cea care ne-a preocupat, pe noi toți în ultimii ani sub diversele ei forme (de la locuirea individuală la cea colectivă) pare a fi, aidoma structurii corpului uman, racordul legitim la marile îngrijorări și aspirații arhitecturale contemporane.

Cu puțin timp în urmă, am citit o reflecție a arh. G.M. Cantacuzino, care mi-a întărit convingerea că studiul locuirii, în anii II-III, reprezintă “cărămida” fundamentală a arhitecturii. “Fac casa unui om … las deci orașului în care el trăiește întipărirea voinței sale. În conglomeratul social al unui oraș, schițez astfel ideograma unei personalități.” (Izvoare și Popasuri / Locuința românească).

Morala ideilor de mai sus este că studiul profund al locuirii în perioada celor doi ani (anul II și anul III) reprezintă cu siguranță un lucru bun.

Temele de proiect vor fi mai puțin prescriptive și mai liber definite: ele vor da doar un indiciu, vor furniza un pretext, iar fiecare student iși va construi de fapt propria temă, asistat de indrumători. În măsura în care viziunea propusă este pertinentă (lucru pe care profesorul trebuie să-l evalueze, argumentat), proiectul final poate fi judecat, în primul rând, în raport cu această viziune. Temele sugerate iau ca punct de plecare situații urbane diferite, mizând pe faptul că tocmai confruntarea cu aceste situații, analiza, înțelegerea și interpretarea lor pot facilita dezvoltarea unei gândiri arhitecturale critice. Pentru o parte dintre proiecte, sunt propuse zone extinse de studiu, astfel încât alegerea unui amplasament să presupună parcurgerea și înțelegerea activă a cartierului, compararea mai multor opțiuni, interogarea conexiunilor dintre sit și program…

Se va urmări transformarea expoziției de după fiecare proiect proiect într-o discuție constructivă – critică a direcțiilor de formare, a priorităților și metodelor de îndrumare propuse de fiecare atelier; se propune prezentarea în aceste expoziții a unorproiecte evaluate diferit (note mici, medii, mari). Cele de mai sus se vor adăuga unor idei cuprinse în exercițiul “schiță de schiță”, pe care acum am dorit să-l îmbogățim printr-o temă “surpriză” intocmită de un profesor invitat.

Excursia de studiu din perioada de primăvară, precum și cursul de teorie aproiectului (pe care-l consider foarte important) cu siguranță vor adăuga noi sensuri in abordarea studiului din Atelierul de proiectare.

prof dr.arh. Adrian Spirescu