Departamentul „Științe Tehnice”

Director: conf.dr.arh. Zina Macri

Componentă tradițională a Școlii de Arhitectură din București, în legătură nemijlocită cu practica profesională, DST acoperă în cadrul educației arhitecturale segmentul dedicat dobândirii cunoștințelor, competențelor și abilităților necesare trecerii de la conceptualizarea arhitecturii la materializarea ei, în concordanță cu cerințe complexe de calitate a obiectului construit, exprimate la nivel individual și social.

Disciplinele din profilul DST sunt prezente în planurile de învățământ ale Facultății de Arhitectură, Facultății de Urbanism și Facultății de Arhitectură de Interior.

Activitățile coordonate de cadrele didactice ale DST - cursuri, seminare, lucrări practice, proiecte de specialitate - definesc două arii disciplinare majore: „tehnologie arhitecturală” și „științe inginerești”. Unele discipline (referitoare la aspecte tehnice fundamentale ale proiectării clădirilor) sunt obligatorii; altele (reprezentând grade diferite de aprofundare și/sau aspecte particulare ale domeniului) pot fi liber alese de studenți.

În principal disciplinele DST sunt orientate către producția de clădiri noi; există însă și discipline dedicate problemelor tehnice pe care le implică intervențiile pe clădiri existente, mai vechi sau mai recente. Pe de altă parte, alături de tehnologiile de ultimă oră, materialele și tehnicile de construcție istorice sunt prezente în procesul educativ, atât ca referință culturală a actului constructiv, cat și în legătură cu domeniul reabilitării clădirilor istorice.

Disciplinele ce definesc domeniul „tehnologie arhitecturală” urmăresc asimilarea elementelor de bază ale concepției tehnologice în arhitectură: caracteristicile principalelor materiale și produse folosite în construcții; funcțiunile componentelor constructive în raport cu utilizarea și acțiunile mediului ambiant; morfologia sistemelor constructive bazate pe materialele curente - zidărie, beton, lemn, metal; principalele lucrări de finisaje și componente nestructurale, în sisteme tradiționale și moderne; comportamentul fizic al clădirii în relația cu factorii de mediu, asigurarea confortului interior (din punct de vedere higrotermic, luminos și acustic), precum și a eficienței energetice în utilizare; controlul calității produsului arhitectural pe baza conceptului de „performanță”, concepția pentru execuție și definirea unor elemente de metodă în proiectarea complexă de arhitectură. Un accent deosebit se pune pe aspectele ce privesc proiectarea clădirilor pentru o dezvoltare sustenabilă.

În completarea disciplinelor obligatorii, o serie de discipline la alegere propun aprofundarea unor aspecte particulare, cum sunt: concepția sustenabilă a clădirilor, arhitectura ecologică, reabilitarea clădirilor, materiale și tehnologii avansate, tehnica de restaurare.

Fila „științe inginerești” include o succesiune de discipline menite să furnizeze cunoștințe generale în domenii conexe ce intervin în proiectarea obiectelor de arhitectură: statica, rezistența materialelor, structuri portante, instalații și echipamente. Aceste cunoștințe conferă viitorului arhitect capacitatea de a dialoga cu alți specialiști implicați în proiectarea clădirilor și de a corela diverse cerințe specifice ce concură la definirea calității finale a obiectului de arhitectură.

Disciplinele la alegere din această categorie propun tematici referitoare la concepția unor structuri portante speciale sau impactul unor cerințe particulare asupra concepției structurale, precum și la degradarea și consolidarea structurilor portante istorice.

Se poate spune că ceea ce caracterizează esențial activitatea Departamentului este dubla orientare a activității didactice către teorie și practică, cele două fațete completând-se reciproc. Aplicațiile practice joaca un rol esențial în cadrul procesului formativ, fie că aceste aplicații au caracter relativ independent (fiind asociate direct unei anumite discipline), fie că au caracter de sinteză și sunt integrate activității de proiectare în Atelier.

Între mijloacele didactice folosite, disciplinele DST atribuie un rol esențial suportului de imagine (fotografii digitale, videofilme) ca ilustrare a unor principii, rezolvări și procedee constructive, dar și ca prilej de a evidenția relația între forma arhitecturală și suportul ei material, la nivel de ansamblu și de detaliu.

Tehnologia informațională este utilizată ca suport didactic pentru înțelegerea comportamentului clădirii sau al unor componente constructive în relația cu mediul ambiant și condițiile de funcționare.

Totodată metodele didactice urmăresc posibilitatea contactului direct cu materiale și produse pentru construcții, prin intermediul „mostrelor” deținute de Laboratorul Departamentului, al vizitelor și al conferințelor unor firme de prestigiu prezente pe piața românească a construcțiilor.

Practica de șantier organizată de DST oferă studenților din anul III prilejul aprofundării în teren a cunoștințelor tehnologice dobândite la diverse discipline, într-o viziune integratoare asupra relației concepție-execuție. Studenții sunt astfel îndrumați către descoperirea suportului tehnologic al calității arhitecturale; totodată ei vin în contact direct cu oferta de produse și servicii ce caracterizează piața construcțiilor.

Cercetarea și proiectarea constituie componente majore ale activității DST și un suport consistent pentru activitatea didactică. De la elaborări teoretice, la expertize și studii de specialitate, și până la proiecte de execuție, Departamentul acoperă, prin specialiștii săi, o serie de domenii particulare de competență, și în principal: acustica arhitecturală, eficiența energetică a clădirilor; controlul luminii naturale și al însoririi; reabilitarea clădirilor; restaurare arhitecturală și structurală; sisteme constructive și tehnologii noi; reglementări în construcții. Prin experiența astfel acumulată de membrii colectivului în domenii specifice de interes, din această activitate s-au născut în timp o serie de noi discipline incluse în planul de învățământ al UAUIM.