Facultatea de Arhitectură / Arhitectură
IT-6 | Limbaj arhitectural (2)
Disciplină obligatorie | Ore/săptămână: 1C+1S | Credite ECTS: 2
Catedra: Istoria & Teoria Arhitecturii
- Titular:
- conf.dr.arh. Mihaela Criticos
- Colectiv:
- Lector drd. arh. Celia Ghyka; asist. drd. arh. Irina Băncescu; asist. dr. arh. Vera Marin; asist. drd. arh. Miruna Stroe; drd. arh. Ilinca Păun.
- Obiective:
- Continuare a iniţierii în problematica formei arhitecturale, privită nu ca materializare a unor cerinţe imediate sau a unei creativităţi subiective, ci ca un principiu activ, purtător de semnificaţii şi modelator al cadrului de existenţă umană.
Descoperirea potenţialului expresiv al formei arhitecturale din punct de vedere al semnificaţiilor primare (naturale, universale, caracteristice întregii specii umane) şi cultural-simbolice (convenţionale, de grup).
Înţelegerea mecanismului logic al formării unui limbaj arhitectural coerent şi unitar. - Conţinut:
- Titlul cursurilor:
1 Limbajul arhitectural ca limbaj al formelor. Structura limbajului arhitectural prin analogie cu limbajul vorbit: vocabularul şi sintaxa.
2-4 Elementele fundamentale ale limbajului arhitectural: planul de bază, acoperirea şi suprafeţele laterale (pereţii). Efecte şi semnificaţii primare ale formelor.
5 Sintaxa arhitecturală. Clasificări: sintaxa utilitară („de recţiune”) şi sintaxa artistică („de compoziţie"); sintaxa simplă şi sintaxa complexă. Articularea elementelor arhitecturale simple (grindă-stâlp, plin-gol, suprafeţe orizontale şi verticale). Modele morfo-sintactice complexe (logica tectonică a ordinului clasic, reacţii manieriste, mutaţii moderne – Frank Lloyd Wright, Josef Hoffmann, De Stijl). Modalităţile de organizare a formelor arhitecturale şi potenţialul lor semnificant.
6-7 Compoziţia arhitecturală: relaţii şi principii. Egalitatea - repetiţia şi ritmul; ierarhizarea – axialitatea şi simetria; complementaritatea – contrastul.
Titlurile seminariilor:
1 Aplicaţii – modalităţi de inducere a unor efecte sau semnificaţii primare pe forme arhitecturale date (lucrarea nr. 1).
2 Aplicaţie: sintaxa clasică şi interpretările sale moderne – prezentare şi discuţii.
3-4 Aplicaţie: exemple de intervenţii în spaţii urbane din perioade istorice diferite. Analiza vocabularului şi a compoziţiei arhitecturale cu punctarea efectelor rezultate. Alegerea unui exemplu spre a fi analizat în echipe de câte doi studenţi.
5-7 Analiză a formei şi compoziţiei unui spaţiu urban istoric care a suferit o intervenţie semnificativă în perioada contemporană (lucrarea nr. 2). Corectură, prezentare la panou a lucrărilor şi discuţii. - Metoda de predare:
- - Cursuri: prelegeri cu prezentare de imagini digitale
- Seminare: prezentări, discuţii, teme cu aplicaţii - Mod de evaluare:
- Lucrare de examen - 50%
Evaluarea activitatii din cadrul seminarelor - 50% - Bibliografie minimală:
- - Rudolf Arnheim, Dynamics of Architectural Form, Berkeley, Los Angeles and London, University of Californa Press, 1977
- Thomas Thiis-Evensen, Archetypes in Architecture, Oslo, Oxford and Norwegian University Press, 1987
- Pierre von Meiss, De la forme au lieu, (trad. engl. From Form to Place), Lausanne, 1986
- Christian Norberg-Schulz, La Signification dans l'Architecture Occidentale, Liège, Pierre Mardaga éd., 1984
- Francis Ching – Architecture : Form, Space & Order, Van Nostrand Reinhold, New York, 1979
- Kenneth Frampton - Studies in Tectonic Culture, MIT Press, Cambridge, Mass., London, England, 1996
- Kenneth Frampton, Modern Architecture – A Critical History, Thames & Hudson, New York, 1985
- William Curtis, Architecture since 1900, Phaidon, London, 1996
- Rob Krier, Architectural Composition
- Sir John Summerson, The Classical Language of Architecture, Thames & Hudson, London, 1980
\
