CP-50 Teoria proiectului de restaurare

Facultatea de Arhitectură / Arhitectură
anul IV, sem 2, 2023-2024 | Disciplină obligatorie | Ore/săptămână: 2C | Credite ECTS: 3

Fișa disciplinei

FA-A CP-50 Teoria proiectului de restaurare.pdf
Departament:
Istoria & teoria arhitecturii și conservarea patrimoniului
Titular:
conf. Petru Mortu
Limba de predare:
română
Obiective:
În general, noțiunea de restaurare subscrie numeroase valențe ale patrimoniului, atingând domenii care vizează arhitectura, arheologia sau diverse ramuri ale ingineriei. Intervențiile pe clădiri cu valoare istorică sunt incitante, de multe ori, ridicând probleme dintre cele mai complexe care privesc latura doctrinară, tehnică, juridică și economică. Răspunsul acestor permanente întrebări poate fi dat de conoștiințele fiecăruia, care însă trebuie îmbogățite permanent, astfel încât deciziile care fundamentează proiectul de restaurare să fie bine argumentate, iar dimensiunea subiectivă, inerentă arhitecturii, să fie atent ponderată de realități obiective. Un sprijin în acest sens îl oferă doctrinele aferente disciplinei, legislația specifică, dar și strânsa colaborare pe care un restaurator trebuie să o mențină în permanență cu specialiștii altor domenii conexe arhitecturii (istorici, ingineri de rezistență, biologi, restauratori ai componentelor artistice, antropologi etc.).

Înțelegerea principiilor doctrinare aplicabile proiectului de restaurare.
Necesitatea elaborării atente a studiilor de fundamentare (studiul istorico-arhitectural, releveul geometric și al degradărilor), privite ca instrumente ale decizie de intervenție.
Conștientizarea rolului pe care disciplinele conexe arhitecturii îl au în procesul de conservare/ restaurare.
Fundamentarea deciziilor de intervenție, etapele și criteriile aplicabile clădirilor cu valoare patrimonială.
Conținut:
1. Noțiuni introductive. Fundamente teoretice, repere legislative și definiții
2. Releveul geometric, instrument necesar în cercetarea obiectului de arhitectură
3. Releveul degradărilor, metodă de inventariare obligatorie pentru înțelegerea patologiei clădirii și a intervențiilor curative.
4. Studiul istorico-arhitectural, element fundamental în stabilirea valorilor și definirea posibilităților de intervenție.
5. Materialele și tehnicile constructive, elemente decisive în identificarea valorilor și stabilirea intervențiilor
6. Ruina. Probleme generale, tipuri de intervenții, interpretarea și prezentarea în cadrul ansamblului și a obiectului
7. Intervențiile structurale și modul în care soluțiile de consolidare trebuie să se subscrie caracteristicilor proprii obiectului asupra căruia se intervine
8. Studii, analize, tipuri de degradări și soluții de intervenție specifice conservării/restaurării pietrei
9. Studii, analize, tipuri de degradări și soluții de intervenție specifice conservării/restaurării picturii murale
10. Principiile restaurării și etapele de intervenție
11. Modalități de interpretarea și prezentare a volumelor, a suprafețelor sau altor elemente arhitecturale
12. Intervenții de conservare, restaurare și punere în valoare a construcțiilor cu valoare patrimonială, identificate în context european și național
13. Elementele principale ale documentației economice, componentă decisivă a proiectării de specialitate
14. Studii de caz
Metoda de predare:
Prelegeri (suport digital; bibliografie)
Mod de evaluare:
Examen scris
Bibliografie minimală:
***, Carta internațională pentru conservarea și restaurarea monumentelor și siturilor (Veneția, 1964).
***, The Nara Document on Authenticity, 1994.
***, Principles for Conservation and Restoration of built Heritage, ICOMOS, 2000 (Cracovia)
***, International Charters for Conservation and Restoration. Monuments and Sites, I, ICOMOS, 2004.
***, Charter for the Interpretation and Presentation of Cultural Heritage Sites, ICOMOS, 2007.
***, Charter for the Conservation of Places of Cultural Heritage Value, ICOMOS, 2010.

***, English Heritage. Practical Building Conservation, Historic England, 2012.
***, La relevé en architecture ou lʼéternelle quête du vrai, Cité de lʼarchitecture & patrimoine, 2007.
Brandi, Cesare, Teoria restaurării, Meridiane, București, 1996.
Carbonara, Giovanni, Avvicinamento al restauro. Teoria, storia, monumenti, Napoli, 1997.
Carbonara, Giovanni, Atlante del Restauro, UTET, 2004.
Choay, Franҫoise,Patrimoniul la răscruce. Antologie de luptă, București, Ozalid, 2009.
Choay, Franҫoise, Alegoria patrimoniului, Editura Simetria, București, 1998
Croci, Giorgio, Conservazione e restauro strutturale dei beni architettonici, Torino, 2001.
Duval Georges, Restaurations et réutilisation des monuments anciens: techniques contemporaines, Mardaga, 1990.
Feilden, Bernard, Conservation of Historic Buildings, Architectural Press, (1982), 2007.
Jokilehto, Jukka, A History of Architectural Conservation, Oxford, (1999),2002.
Kovács, Kázmér, Timpul monumentului istoric, București, Paideia, 2003.
Mouton, Benjamin, Sens et renaissances du patrimoine architectural, Cité de lʼarchitecture & patrimoine, 2018.
Petzet, Michael, Principii internaționale ale prezervării monumentelor, în „Caiete ICOMOS”, nr. 1, 2010.
Ratoiu Lucian-Cristian, Restaurarea monumentelor istorice. Concepte, teorii, practici, București, ACS, 2021.

ICOMOS, Illustrated glossary on stone deterioration patterns, Ed. V. Vergès-Belmin, 2008 (http://iscs.icomos.org/glossary.html).
EwaGlos, European illustrated glossary of conservation terms for wall paintings and architectural surfaces, - English definitions with translations into Bulgarian, Croatian, French, German, Hungarian, Italian, Polish, Romanian, Spanish and Turkish, Petersberg, Ed. Angela Weyer, Michael Imhof Verlag, 2015 (http://openarchive.icomos.org/1706/1/2015ewag.pdf)