Oraşul istoric în transformare
Al treilea seminar PRO PATRIMONIO dedicat Conservării Aşezărilor Istorice
Iaşi, 28 octombrie 2005 - program_seminar.pdf [130K]
arh. Elena-Codina Duşoiu
Într-o luminoasă şi friguroasă zi de sfârşit de octombrie am avut norocul de a descoperi un Iaşi autentic, cu frunze aurii marcate "Copou", cu Cotnari solar, puternic, dar dulceag, precum graiul moldovenesc, cu perenitatea pândind la fiecare pas, după cum hâtru a observat-o Păstorel: "totul vine şi se trece, dar rămâne... Bolta Rece".
Ne-a adus aici, pe urmele unui smerit colos al arhitecturii româneşti, care prin voia lui Dumnezeu îi este tată, Sherban G. Cantacuzino, distins arhitect, expert în conservare arhitecturală, Profesor Honoris Causa al UAUIM, CBE FSA D.Univ (York) FRIBA, preşedinte fondator al PRO PATRIMONIO (pentru detalii vă invităm să vizitaţi site-ul www.propatrimonio.org), adică Şerban al nostru cel neobosit, care ne învaţă fără încetare lecţia unui patrimoniu însuşit, apărat cu responsabilitate şi dăruire. Şi cu toţii am simţit, sunt convinsă, că adevărata noastră gazdă a fost arhitectul de la Mitropolie, a cărui raţiune a avut claritatea Antichităţii, dar al cărui suflet şi spirit de sacrificiu s-au hrănit din lumina Iaşilor - G.M.Cantacuzino.
Gazda noastră propriu-zisă a fost Facultatea de Arhitectură care poartă numele celui pe care l-am numit mai sus, reprezentată de dl. decan prof.dr.arh.Virgil Onofrei şi numeroşi reprezentanţi ai corpului didactic (dr.arh. Doina Dascălu, arh. Cristina Andrei, conf.dr.arh. Mariana Fârtăţescu, conf.dr.arh. Constantin Lepădatu, arh. Ion Daniel Vişan, arh. Corneliu Ciobănaşu şi alţii).
Seminarul a debutat cu o prezentare a celor mai recente activităţi ale Fundaţiei PRO PATRIMONIO, făcută de preşedintele ei, Şerban Cantacuzino. Astfel am aflat că PRO PATRIMONIO este o reţea internaţională cu organizaţii în România, Marea Britanie, Franţa şi Statele Unite ale Americii, cu misiunea de a promova conservarea patrimoniului natural şi arhitectural din România, cu un interes deosebit pentru monumentele istorice şi arheologice de importanţă majoră aflate în pericol. Patronul Fundaţiei, începând cu 2004, este Majestatea Sa Regele Mihai. În luna august 2005, PRO PATRIMONIO a încheiat cu Ministerul Culturii şi Cultelor un Acord de parteneriat pe o durată de 10 ani, din care un act adiţional se referă şi la elaborarea şi implementarea programului de dezvoltare urbană a centrului istoric al Bucureştiului. Realizări recente: PRO PATRIMONIO a achiziţionat (prin donaţie) conacul Golescu din Câmpulung Muscel şi a început restaurarea acestuia; deasemenea a elaborat o hartă digitală tridimensională a centrului istoric al Bucureştiului, care se vrea un instrument de sensibilizare a opiniei publice şi autorităţilor, dar şi de motivare a posibililor sponsori; participă la un master plan privind reabilitarea centrului istoric al Bucureştiului (parteneriatul cu Ministerul Culturii şi Cultelor) şi la programul DECIDE finanţat de Consiliul Britanic. În colaborare cu Asociaţia de Tranziţie Urbană, Centrul pentru meşteşuguri şi Centrul pentru arhitectura vernaculară al UAUIM, PRO PATRIMONIO este implicată în restaurarea cetăţilor Viscri şi Dealu Frumos şi a centrului istoric al Sibiului. Prezentarea s-a încheiat cu un simplu şi cald apel către noi toţi de a deveni membri PRO PATRIMONIO, dovedind astfel că problema moştenirii arhitectural-istorice nu ne este indiferentă.
Sesiunea de comunicări, organizată de arh. Ruxandra-Iulia Stoica, doctorand la Edinburgh, Marea Britanie, s-a desfăşurat pe mai multe secţiuni, intitulate: "Centre istorice", "Restaurarea arhitecturii urbane" şi "Teoria conservării patrimoniului urban şi metode de cercetare". S-au prezentat o etapizare a evoluţiei urbane a Iaşilor (Doina Dascălu), o analiză a anumitor aspecte ale structurii medievale ale oraşului (Cristina Andrei), precum şi trei interesante studii de caz de restaurare a unor construcţii ieşene (o casă "netrecută în paginile monumentelor" - Mariana Fârtăţescu, Baia turcească ieşeană - Ion Daniel Vişan, celebra casă V.Pogor, sediul Junimii - Corneliu Ciobănaşu).
Într-o scurtă dar plină pauză gazdele noastre ne-au condus într-un tur al oraşului: Copoul cu faimoasa Universitate, cu obeliscul său şi teiul lui Eminescu - această Villa Borghese a Moldovei, bisericile şi mănăstirile Golia, Trei Ierarhi, Bărboi, Barnovschi, Lipovenească, Sf. Nicolae Domenesc, Teatrul Naţional unde a făcut atâta vreme furori Chiriţa lui Alecsandri, Palatul Culturii de I.D.Berindei (construcţie a cărei consolidare pune nişte probleme deosebite pentru că nu are nici un rost seismic pe toată lungimea faţadei), vechea şi frumoasa casă Dosoftei, şi astfel am ajuns până la mănăstirea Cetăţuia, situată pe unul dintre dealurile ce împrejmuiesc Iaşiul (7 coline, se spune, precum Roma...în realitate chiar mai multe!)
|
|
Reluând dezbaterile, "timişorenii" au susţinut un punct de vedere deosebit de interesant şi oarecum mai pragmatic asupra consecinţelor unor intervenţii neprofesioniste în zone istorice (conf.dr.arh. Smaranda Bica, decan al Facultăţii de Arhitectură din Timişoara) şi necesitatea unor studii preliminare de istorie urbanistică necesare delimitării ariilor istorice şi realizării regulamentelor aferente, cu analiza cazului oraşului Buzău - prof.dr.arh. Teodor Octavian Gheorghiu, care a şi avertizat, de altfel: "un oraş nestudiat este un oraş la îndemâna distrugerilor de tot felul". Smaranda Bica a împărţit pe categorii intervenţiile contemporane de "restaurare", arătând la ce rezultate dezastruoase pot conduce colorarea parţială a unei faţade, folosirea unor tâmplării necorespunzătoare, amplasarea fără discernământ a cablurilor electrice şi conductelor de gaze, folosirea unor lucarne şi învelitori nepotrivite, "mai simple", pierderea sau neîntreţinerea unor grilaje şi porţi originale ale construcţiei.
Universitatea de Arhitectură ION MINCU din Bucureşti a fost reprezentată de conf.dr.arh. Liviu Gligor, arh. Irina Criveanu, arh. Elena-Codina Duşoiu şi arh. Gabriela Petică, care au avut prezentări pe teme extrem de diferite. Subsemnata şi arh. Gabriela Petică am prezentat situaţii de reabilitări industriale, încercând să punem în evidenţă necesitatea conştientizării valorii patrimoniului industrial şi a integrării acestuia în viaţa noastră de azi: fabricile de bere Rahova din Bucureşti şi Timişoreana din Timişoara, fabrica de hârtie din Buşteni (ameninţată cu dispariţia), precum şi exemple din variate arii europene: Madrid, Veneţia, Copenhaga, Oslo.
Irina Criveanu ne-a reamintit începuturile urbanismului conştient şi ale definirii problematicii conservării oraşelor - naşterea conceptului de urbanización odată cu teoria formulată de Ildefonso Cerdá (1867), teoriile de tip funcţionalist ale lui Gropius şi Le Corbusier, opinia contrară formulată de Ruskin şi exprimată în practică de Camillo Sitte, precum şi schisma anilor '30, când s-a produs o involuţie faţă de legile formulate în Italia de Gustavo Giovannoni, care au stat la baza tuturor legilor ulterioare de conservare şi urbanism.
În cadrul aceleiaşi secţiuni ("Teoria conservării patrimoniului urban şi metode de cercetare"), Ruxandra-Iulia Stoica a prezentat conceptul de "heterotopie urbană" - opus al celui de "utopie", vorbind despre evoluţie şi semnificaţie istorică în ţesutul urban. Ea a prezentat nişte interesante exemple de "reabilitări istorice", produse în mod natural, cu multe secole înainte ca termenul de "reabilitare" să fi fost definit: biserica Santa Maria degli Angeli din Roma, amenajată de Michelangelo în spaţiul fostelor terme ale lui Caracalla, Teatro di Marcello, tot din Roma, transformat în locuinţe, celebra Piazza Navona, pe locul unui fost stadion roman, amfiteatrul din Lucca, palatul lui Diocleţian de la Split, transformate în zone rezidenţiale etc.
Prezentarea de final a conf.dr.arh. Liviu Gligor, în mod fericit a şi concluzionat asupra problemelor restaurării în România:
"avem un fond construit valoros dar nu ştim să-l întreţinem,
avem proprietate privată dar puţini proprietari formaţi,
avem arhitecţi dar puţini dintre aceştia colaboratori,
avem forţe în oraşul istoric dar este insuficientă conlucrarea lor,
avem bani dar nu avem suficientă capacitate de a cheltui,
avem materiale de construcţii noi dar lipseşte rutina utilizării lor corecte,
avem un sistem educaţional, dar latura practică este insuficientă,
avem societate civilă, dar puţine organizaţii de profil, avem aparat mediatic dar nu îl folosim îndeajuns."
O surpriză plăcută ne-au făcut studenţii şi proaspeţii absolvenţi ai Facultăţii de Arhitectură G.M.Cantacuzino, care au organizat o expoziţie de proiecte de diplomă şi de şcoală, care au fost cu atenţie analizate de către participanţii la seminar, cele mai bune fiind premiate de către Fundaţia PRO PATRIMONIO.
Întâlnirea s-a încheiat într-o atmosferă caldă, pe marginea unui Cotnari de culoarea mierii, într-un intim local ieşean.
PRO PATRIMONIO îi aşteaptă pe toţi cei ce au înţeles că fără trecut nu există viitor. Detalii despre seminarul despre care v-am povestit puteţi găsi şi pe site-ul www.propatrimonio.org/urban_conservation/.
|
|
\
