UAUIM
Prima pagină | Universitatea | Informații publice | Admitere | Facultăți | Departamente | Doctorat | Cercetare | Sponsori | Contact
Locuințe cu confort ridicat în zone protejate din centrul orașului

Locuințe cu confort ridicat în zone protejate din centrul orașului

Amplasamentul propus este o porțiune din zona circumscrisă triunghiului delimitat de străzile Buzești, Polizu și Calea Griviței. Regimul de înalțime al construcțiilor se va situa între PȘ4 și PȘ8 cu posibilitatea unor înălțimi mai mari sau mai mici în funcție de soluția urbanistică propusă.

Locuirea este o activitate permanentă, extrem de sensibilă la shimbările mediului social și de aceea tema locuinței revine constant în actualitate ( pe lîngă motivația noilor nevoi de locuire apare și fenomenul deteriorării fizice a fondului construit existent).

Arhitectura, în general, și construcțiile de locuințe, în particular, sunt influențate de factori sociali, tehnici, culturali și figurativ-estetici care își lasă amprenta specifică perioadei de execuție. Se poate face afirmația că modul în care locuim reflectă fidel felul în care trăim; nu întâmplător, nivelul de trai al unei populații este reflectat în primul rînd de fondul de locuințe.

Locuințele reprezintă pentru specialiști (ingineri, constructori,igienisti, etc.),un domeniu important al activității lor profesionale iar pentru arhitecți, domeniul principal si deosebit de fertil pentru “experimente”.

În domeniul locuințelor, una din lecțiile importante este aceea că nu trebuie să ignorăm tradiția de locuire atunci cînd concepem o asemenea construcție, iar modul de rezolvare a problemei locuirii trebuie diversificat în funcție de nevoile foarte diferite ale grupurilor de populație.

De cîtva timp se pune un accent deosebit pe aspecte ale “mediului”, pe de o parte din cauza importanței pe care o au problemele ecologice la nivel planetar, iar pe de altă parte datorită eforturilor de îmbunătățire a cadrului de viață al indivizilor.

Problema locuinței privește locuința în sine dar și relațiile complexe ale acesteia cu exteriorul prin acele prelungiri funcționale imediate sau mai îndepărtate, ce fac legătura cu orașul.

Referitor la locuința în sine, se studiază distribuția interioară a spațiilor, fiecare încăpere în parte odată cu relația dintre acestea și modul de grupare a apartamentelor în unități de locuit.

Relația locuinței cu elementele de vecinătate imediată cuprinde studiul locurilor de joacă, al spațiilor verzi, al dotărilor comerciale , serviciilor și spațiilor pentru parcare, relațiile mai îndepărtate fiind cele cu locul de muncă și factorii de interes urban.

Prima treaptă de legătură a locuinței colective cu exteriorul reprezintă de fapt trecerea de la spațiul privat (celula de locuit sau aprtamentul) la spațiul public (unitatea de locuit sau blocul). La acest nivel pot fi stabilite legături sociale deosebit de importante pentru indivizi, la nivelul comunității de proprietari de apartamente, iar modul de rezolvare a locuirii poate înlesni mai mult sau mai puțin această viață comunitară la nivelul ansamblului creat.

Apartamentul urban modern, în sensul larg al cuvîntului, ar trebui să țină seama de acele prelungiri ale habitatului în exteriorul domeniului său strict privat. El trebuie să fie calm, liniștit, adaptat necesităților familiei și relativ elastic pentru a face față unei creșteri moderate a numărului de ocupanți. El presupune o compunere judicioasă a spațiului, o orientare favorabilă față de punctele cardinale, evitarea zgomotelor produse de traficul urban cît și o echipare tehnică adecvată.

Confortul locuirii este influențat de o mare varietate de factori ce pot fi grupați în două categorii:

  • FACTORI INTERNI – influențează calitatea locuirii la nivelul unității de locuit
  • FACTORI EXTERNI(URBANISTICI) – determină calitatea locuirii la nivelul ansamblului

I.FACTORI INTERNI

IA– calitatea intrinsecă a apartamentului depinde de:

  • A1 suprafața apartamentului tradusă de cele mai multe ori în numărul de camere
  • A2 gradul de echipare tehnică
  • A3 modul de realizare constructivă
  • A4 soluțiile de partiu adoptate (decomandare/comandare, flexibilitate,…)

IB – poziția apartamentului în cadrul blocului de locuit, relații, vecinătăți

  • B1 poziția pe verticală (tajul la care este dispus apartamentul)
  • B2 situarea pe orizontală (apartament de capăt, de colț sau de cîmp)
  • B3 numărul de apartamente pe o scară de bloc (în cazul în care nu luăm în considerare rezolvari ale tip “cursivă“ sau chiar soluții cu accese separate, bine individualizate)

II.FACTORI EXTERNI

  • IIA Coerența compoziției urbane; modul de soluționare a raporturilor de expresie plastică stabilite între vechi(existent) și nou(propus);
  • IIB Relația unității de locuit cu dotările publice din imediata vecinătate;
  • IIC Relația unității de locuit cu orașul.

Referindu-ne la tipul de locuință posibil a fi edificată pe amplasamentele propuse, putem spune că amplasarea în zona centrala a orașului este, în sine, un element de confort. Motivele unei persoane pentru alegerea acestui tip de locuință sunt urmatoarele:

  • apropierea față de locul de muncă (sedii de banci, universități, instituții ale administrației publice centrale sau locale, sediile organizațiilor politice sau apolitice etc.;
  • apropierea față de instituții din zona loisirului cultural;
  • prestigiul oferit de amplasarea în centrul orașului, într-o zonă cu un cadru arhitectural încarcat de istorie;
  • un nivel mai ridicat al civilizației urbane în zonele rezidențiale centrale, față de cele periferice;
  • posibilitatea locuitorilor (comercinanți de articole de lux, indivizi cu profesii liberale, etc.) de a-și găsi un spațiu adecvat desfășurării propriilor afaceri sau activități în sfera comerțului și serviciilor în imediata vecinătate a locuinței.

Insatisfacția apartamentelor

Defectele clădirilor înalte destinate locuirii sunt multiple, cel mai important fiind poate modul de concepere a apartamentelor din cadrul cărora lipsește o parte din spațiile necesare pentru desfășurarea diverselor activități în cadrul familiei. Dacă avem în vedere și faptul că de milenii omul a trăit în construcții strâns legate de teren și natură, ne putem explica ușor de ce, pentru mulți, blocul de locuit reprezintă o trecere prea bruscă la un mod de viață diferit care aduce cu sine un sentiment de înstrăinare. Cursa pentru obținerea apartamentelor ieftine s-a soldat deseori cu rezultate precum gigantismul sau uniformizarea. Cele mai multe dintre construcțiile de acest gen manifestă indiferență față de contextul urban sau peri-urban în care se inserează. A apărut astfel un mediu artificial, rupt de cadrul natural sau de țesutul urban tradițional, artificialitate pe care omul o resimte acut și cu care nu se poate acomoda. Din aceste motive soluția “blocului de locuit” privit ca expresie a primelor încercări de a adăposti cât mai multe persoane pe unitatea de suprafață trebuie depășită prin oferirea unor soluții de locuire de mare densitate care să păstreze cât mai mult din confortul oferit de locuirea tradițională reprezentată de locuința individuală pe lot. Nu putem nega totuși utilitatea construcțiilor înalte construite într-un anumit context istoric, urban sau socio-cultural. A generaliza o anumită concepție privind locuirea colectivă este desigur o greșeală, oamenii fiind diferiți, cu mentalități, gusturi, obiceiuri și posibilități financiare diferite. Tema acestui proiect de școală dorește totuși orientarea studentului către un alt tip de locuire colectivă decât cel promovat de statul socialist prin construcția marilor cartiere dormitor de la periferia orașelor sau prin acele inserții, de cele mai multe ori brutale, în țesutul urban tradițional. Locuința individuală sau “casa pe pământ”, cum foarte sugestiv este numită de omul simplu, este un ideal de locuire care are însă și unele dezavantaje în raport cu apartamentul de bloc. Este minunat să ai o curte, dar, cu toate acestea, nimeni nu dorește să devină sclavul unei grădini care reprezintă o povară în plus. Mai mult, oamenii se tem de povara financiară a proprietății, de dificultățile legate de construirea unei case, de costurile de întreținere, de problemele de trafic, de ruperea legăturilor cu locul de rezidență de care s-a atașat. Dacă în deceniile dinaintea lui ’89 singura modalitate eficientă de rezolvare a problemei locuințelor era blocul cu apartamente tip, astăzi a apărut o schimbare de curent: populația eliberată de constrângerile ideologice ale partidului unic optează liber și se îndreaptă cu un curaj ponderat doar de posibilitățile materiale, către locuințele joase, mai intim legate de teren, dintre care pe primul loc se află locuința individuală. Între “casa pe pamânt” și apartamentul de bloc se află totuși o formă intermediară de locuire: locuința “semicolectivă“. Aceasta pare soluția cea mai potrivită în zone cu o lungă tradiție de locuire urbană, în care oamenii încearcă de secole să-și menajeze nervii cât se poate de mult. Este adevărat că nu același lucru se poate spune despre mediul social românesc în care una din cele mai răspândite strategii de supraviețuire este mitocănia agresivă dar chiar și în aceste condiții locuința semicolectivă poate fi cel puțin un soluție care merită să fie încercată.

Amplasamentul propus studiului, un teren de aproximativ 15 000 mp, adiacent controversatei “străpungeri Buzești-Berzei”, a fost ales în ideea că școala de arhitectură poate oferi un răspuns la acțiunile, cel puțin în aparență divergente, ale susținătorilor și respectiv, ale oponenților amintitului proiect. Avantajul amplasării în centrul orașului, aproape de Piața Victoriei și de Gara de Nord aduce cu sine dezavantajele poluării specifice arterelor intens circulate. Necesitatea izolării față de stradă pentru a asigura un mediu propice desfășurării activităților domestice poate veni în contradicție cu posibilele încercări de a crea un front la stradă care să amintească de animația tradițională a străzilor comerciale de la sfârșitul secolului al XIX lea. Posibilele străpungeri pietonale nu se pot susține prin argumentul legăturii dintre două centre de interes urban și de aceea trebuie să constituie prin ele însele trasee urbane interesante. Aducerea trecătorilor în miezul unui ansamblu destinat cu preponderență locuirii ne aruncă în fața altei situații care necesită abilități profesionale remarcabile. Pe scurt, principala abilitate a acestui proiect pare a fi calitatea înrepătrunderii dintre mediul domestic și cel public-urban.

Prin acest exercițiu se urmărește în primul rînd găsirea unei logici a gestului arhitectural, a unei “idei arhitecturale” a unei “luări de atitudine” pe un sit dat, în urma unei analize amănunțite a problematicii complexe oferite de locuirea urbană.

Autorii temei:
Prof. Dr. Arh. Constantin Dobre, Lect. Dr. Arh.Ioan Miloș

Proiecte în cadrul acestei teme:

Istvan Sarig
Atelier: Zoltan Takacs
Stefan Laiu
Atelier: Radu Tănăsoiu
Alexandru Preda
Atelier: Radu Tănăsoiu
Adelina Huciu
Atelier: Radu Tănăsoiu
Corina Cristescu
Atelier: Zoltan Takacs
Peter Berszan
Atelier: Virgiliu Polizu
Laszlo Sandor
Atelier: Virgiliu Polizu
Ștefan Farmazon, Irina Nemțeanu
Atelier: Radu Teacă
Diana Pandelea, Razvan Tivu
Atelier: Daniela Rădulescu-Andronic
Andreea Nitu, Rodica Halalau
Atelier: Daniela Rădulescu-Andronic
Ioana Leordean
Atelier: Dan Șerban
Andrada Ispas
Atelier: Dan Șerban
Anca Pasat
Atelier: Dan Șerban
Alice Ioniță
Atelier: Dan Șerban
Petru Constantinescu
Atelier: Ștefan Scafa Udriște
Irina Mădalina Luca
Atelier: Ștefan Scafa Udriște
Un material de prezentare a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” – informații despre admitere, programe de studii, facilități oferite, cercetare, burse și mobilități pentru studenți, alumni etc:
Brosura UAUIM.pdf [23MB]
Illustration by Laura Cristea and Cristina Popescu
Ten good reasons to study Architecture at UAUIM
Secția de Arhitectură în limba engleză:
https://architecture.uauim.ro/