Spațiul de joacă, reconfigurat sub tradiția maidanului bucureștean, devine elementul central al organizării grădiniței. Întregul sit este tratat ca o suprafață diferențiată, destinată jocului ce se interferează spațiilor funcționale specifice. Fiecare sală de clasă reprezintă o entitate autosuficientă, structurată ca un ansamblu: aparat de acces, grups sanitar, zonă de activități/zonă de noapte, curte proprie. Obiectul arhitectural se inserează în țesut ca o formă de relief artificial, deschis utilizării integrale. Din punct de vedere funcțional se asigură trei puncte de acces, distanțe cât mai reduse de circulație și zone de supraveghere facilă.