Un construct cu valoare de reprezentare
Expresivitate structurală într-un spaţiu public din Bucureşti
Proiectul reprezintă, în principiu, rezultatul demersului meu de a înţelege ce înseamnă a fi în afara locuinţei, şi anume în spaţiul public. Intrarea în Parcul Kiseleff o asociez noţiunii de mediere, în sensul unui loc intermediar, fiind momentul în care se intersectează două spaţii publice diferite. Locul duce mai degrabă către traversare, deşi parcul nu îşi asumă atât de mult postura tranzitorialităţii, fiind un spaţiu care te prinde datorită stranietăţii de a nu-i simţi limitele. Parcul are locuri care se lasă aflate, are luminişuri, poteci, grădiniţe, scurtături. E, de fapt, o reuniune de locuri ale căror limite se intersectează. Intrarea în Parcul Kiseleff, deşi de multe ori este traversată, apare ca un loc tihnit care ar putea fi redobândit. Proiectul meu este o sumă de rutine a locuitorilor Bucureştiului, o acţiune colectivă de redobândire a spaţiului, dar fără a-l amenaja şi a-l aglomera. Intervenţia este aceea a unei biblioteci, îngrijită de un anticar şi construită în urma colectării de obiecte vechi ce ar fi avut să fie aruncate. Casa din case este un proiect temporar, desfăşurat pe parcursul colectării de obiecte, până la construcţie şi apoi pe parcursul unei veri. Locuirea spaţiului nu se face neapărat în interiorul bibliotecii, oamenii putând ocupa orice loc pentru a citi sau a sta, luând un scaun din bibliotecă, viaţa dinăuntrul şi din jurul bibliotecii fiind purtătoare de semnificaţii individuale şi colective, strângând în jur locuitori şi donatori împreună cu poveştile lor.
\
