SPAŢIU-STRUCTURĂ-EXPRESIE
Dat fiind situl – Parcul Herăstrău, caracterizat pe deplin ca fiind un loc de promenadă, înscris şi în seria parcurilor cu tematică culturală, se propune o „promenadă arhitecturală” cu caracter pronunţat, dat de masivitatea structurii. Obiectul de arhitectură, sera (privită ca pavilion al plantelor pe care le găzduieşte), se vrea a fi din punct de vedere formal rezultatul unor calităţi spaţiale preluate atât de la pavilioanele din Potsdam, găzduite în apropierea salbelor de lacuri din Germania (zone ce şi-au lăsat amprenta în proiectarea acestui parc, după cum autentifică şi proiectul de reabilitare cu valenţă culturală a Parcului Herăstrău), cât şi de la modelul englez al pavilioanelor ascunse, model ce se regăseşte de asemenea în proiectarea iniţială a parcului, prin intervenţiile semnate Doicescu, Creangă, Joja. Structura masivă din lemn lamelar şi anvelopanta din sticlă faţetată, fixată cu silicon structural, propune în spaţiul pe care îl defineşte în interior o reluare perceptivă a scenografiei exterioare din cadrul vecinătăţii : „insula” de rhustyfyna, scenografie compusă din lumină, culoare şi reflexie. Astfel, pe amprenta dată de trama structurală ce se constituie în conformitate cu forma, interiorul propune un joc de culoare prin găzduirea următoarelor plante agăţătoare : vitis coignetiae, lonicera x italica, nyssa sinensis, hedera hibernica şi amelanchier lamarckii, recreând ambianţa dată de jocul colorat al plantei rhustyfyna. Un traseu interior se constituie şi din amenajarea unor pelicule de apă, tot pe amprenta structurală, pentru a relua efectul de reflexie al scenografiei. Lumina contribuie la crearea acestei scenografii prin filtrarea ei de către masivitatea structurală, implicând apariţia unor umbre succesive ce definesc profunzimea spaţiului „curb” la nivelul ochiului.
\
