Facultatea de Arhitectură / Arhitectură
An univ. 2011-2012
ST-59 | Eco - tehnologie arhitecturală
Curs la alegere sem.2 | Ore/săptămână: 2C | Credite ECTS: 2
Departament: Ştiinţe Tehnice
- Titular:
- conf.dr.arh. Mihai Opreanu
- Colectiv:
- arh. Stefan Mănciulescu, Franţa
arh. Florin Colpacci, Olanda - Obiective:
- Cursul propune analiza concepţiei tehnologice în arhitectura de ultimă generaţie, în contextul agravării şi globalizării problemelor de ordin ecologic.
În lumea dezvoltată, construcţiile civile reprezintă cel mai mare consumator de energie convenţională, mai mare decât industriile şi transporturile la un loc. Reducerea consumului de resurse neregenerabile şi a poluării, determinate de mediul construit, este o necesitate şi, în ţările "ecologic-conştiente", este reglementată prin legi şi norme stricte, complexe şi în continuă evoluţie. Multe criterii de concepţie moştenite din "era industrială" nu mai sunt valabile în această eră post-industrială, constrânsă de necesitatea dezvoltării durabile (suportabile), de pericolul catastrofei ecologice globale şi marcată de explozia informatică. Arhitectura "inteligentă" a ultimului val beneficiază de tehnologii extrem de complexe, dar urmăreşte o abordare "blândă" şi compatibilă în relaţiile cu mediul, prin opoziţie cu abordarea "dură" caracteristică epocii precedente. - Conţinut:
- Evoluţia mediului construit în etapele pre-industrială, industrială şi post-industrială
Utilizarea resurselor pentru realizarea şi utilizarea construcţiilor
Principalele probleme de ordin ecologic: epuizarea mediului; consumul excesiv de resurse neregenerabile; agresarea mediului prin poluare
Schimburi de energie, substanţă şi informaţie între om, arhitectură şi mediu
Impactul dur sau impactul blând al mediului construit în mediul natural
Construcţii sănătoase: pentru utilizatori, pentru propria lor durabilitate, şi pentru mediul ambiant
Materiale sănătoase; materiale energo-intensive; materiale "naturale" sau sofisticate, de ultimă oră; componente perisabile, "de sacrificiu", sau componente perene ale obiectului de arhitectură
Tehnici tradiţionale, tehnologii industriale şi tehnologii post-industriale, informatizate şi compatibile ambiental
Eficienţa energetică; protecţia termică şi confortul; conformarea arhitecturală şi echiparea tehnică a construcţiei inteligente
Analiza obiectului de arhitectură ca produs, în etapele de pre-utilizare, utilizare şi post-utilizare; arhitectură perisabilă sau perenă; arhitectură de patrimoniu cultural
Produsul de arhitectură ca obiect de folosit şi de aruncat sau ca organism integrat în mediu
Utilizarea energiilor neconvenţionale; arhitectură "solară", "low energy architecture"
Arhitectura bioclimatică: pionierat, experimente, dezvoltare actuală, de la un fenomen de avangardă oarecum izolat, la un fenomen de masă
Tendinţe previzibile pentru arhitectura nouă şi pentru construcţiile existente, pentru a fi aduse la performanţele de ordin ecologic ce vor fi curând obligatorii
Titlurile temelor practice:
Analize de caz pentru diferite categorii de performanţă
Propuneri concrete de ameliorare a compatibilităţii ambientale pentru clădiri existente
Schiţe de proiect de arhitectură ecologică
Propuneri de intervenţii pe obiecte şi ansambluri de arhitectură cu valoare de patrimoniu cultural - Metoda de predare:
- Curs cu material ilustrativ. Pentru aplicaţiile practice temele se lansează în cadrul cursurilor şi se finalizează prin studiu individual.
- Mod de evaluare:
- 50% activitate pe parcurs (prezenţă + aplicaţii); 50% examen final pe bază de test sau eseu.
- Bibliografie minimală:
- CROWTHER, Richard L. - ECOLOGIC ARCHITECTURE, Buttrworth-Heinemann 1992;
SLESSOR, Catherine - ECO – TECH, Sustainable Architecture and High Technology, Thames and Hudson;
WATSON, Donald, FAIA, and Kenneth LABS - CLIMATIC DESIGN; SOLAR ARCHITECTURE IN EUROPE, Design, Performance and Evaluation, Prism Press 1991;
(O bibliografie detaliată este furnizată studenţilor înscrişi la curs.)
\
