Actualizat: 3 februarie 2005

A gândi învăţământul de arhitectură în mod universal

EAAE Prize 2003-2005 - Copenhaga, noiembrie 2004

asist.arh.Elena-Codina Duşoiu

Între 24-26 noiembrie 2004 s-a desfăşurat la Copenhaga, în Danemarca, decernarea premiilor concursului de eseuri referitoare la învăţământul de arhitectură EAAE Prize 2003-2005. Tema concursului (How will the demands of the information society and "new knowledge" affect the demand for relevant or necessary "know how" in architectural education?, tradus în româneşte ar veni: Cum vor afecta exigenţele societăţii informaţionale şi "noua cunoaştere" cererea de experienţă relevantă şi necesară în educaţia de arhitectură?) este de stringentă actualitate şi demonstrează preocuparea vie pentru un învăţământ de arhitectură înnoit, care să răspundă necesităţilor atât de dinamicei noastre societăţi actuale, dar şi să îi deschidă acesteia direcţii de avangardă pentru viitor.

Organizarea acestui eveniment dovedeşte profesionalism reflectat în dorinţa de a identifica şi rezolva probleme reale, ceea ce a devenit, de altfel, o profesiune de credinţă a Asociaţiei Europene pentru Educaţia de Arhitectură (AEEA sau EAAE). Cu ajutorul generos al sponsorului VELUX, care s-a implicat într-o campanie pe termen lung, fără rezultate financiare imediate, dar cu un viitor promiţător (este de admirat o astfel de înţelepciune, mai ales pentru noi, cei care trăim în ţara şi vremea profitului imediat) decernarea premiilor acestui concurs s-a transformat, de fapt, într-un workshop, în cadrul căruia au dat tonul cei zece câştigători (Frank Weiner-Virginia Polytecnic Institute, SUA, Upali Nanda&Irina Solovyova, Texas A&M University, SUA, Kim Sorvig, University of New Mexico, SUA, Thomas McQuillan, SUA, din partea Arkitekthøgskolen i Oslo, Norvegia, Rachel McCann, Mississippi State University, SUA, Jeremy Till, The University of Sheffield, Marea Britanie, Andrew Levitt, University of Waterloo, Canada, David Willey, University of Plymouth, Marea Britanie, Thomad Wiesner, Kunstakademiets Arkitektskole, Danemarca, Deniz Incedayi, Mimar Sinan Fine Arts University, Istanbul, Turcia), au conferenţiat personalităţi de prestigiu internaţional (Alberto Peréz-Goméz, Canada, Peter MacKeith, SUA, Dagmar Richter, Germania-SUA, Juhani Pallaasmaa, Finlanda, Per Olaf Fjeld, Norvegia), dar în egală măsură fiecare s-a simţit invitat să îşi expună punctul de vedere. De altfel organizatorii au invitat la acest workshop şi participanţii la concurs, între care m-am numărat, reprezentând în acest context UAUIM.

Dezbaterile s-au situat "sub presiunea evenimentelor": în timp ce majoritatea vorbitorilor din SUA (extrem de numeroşi, de altfel) au analizat în mod pragmatic situaţia cu care ne confruntăm, arătând şi faptul că ea nu este atât de nouă şi de fără precedent cum se crede îndeobşte (Dagmar Richter, Frank Weiner, Kim Sorvig, Thomas McQuillan), "europenii" (nu neapărat prin provenienţă, cât prin cultură şi convingere), au arătat că, în fond, nu se poate merge înainte fără valori (Alberto Peréz-Goméz, Canada, Juhani Pallaasmaa, Finlanda, Deniz Incedayi, Turcia, Jeremy Till, Marea Britanie; dar şi Upali Nanda&&Irina Solovyova, SUA, Rachel McCann, SUA).

Ca o impresie generală, acest workshop a demonstrat eficienţa unui învăţământ de arhitectură global (mie îmi place să îl numesc universal). Valoarea opiniilor exprimate a impus un cadru de discuţii fecund şi nu arareori punctat de o bătălie intelectuală sclipitoare. Iată doar câteva exemple, pe care le-am spicuit pentru savoarea lor şi provocările pe care le aduc:

Rachel McCann: Studenţii ar trebui să re-înveţe un mod inocent de a vedea lumea.
Oare se poate preda experienţa spaţiului?
Descartes: I think, therefore I am.
Waiter: More soup, Sir?
Descartes: I think not.
Descartes disappears.
(nu am tradus acest sofism pentru a nu se pierde efectul său).

Jeremy Till (citându-l pe Manfredo Tafuri): Arhitecţii sunt gimnaşti în curtea unei închisori.

Kim Sorvig: Virtualul nu a început de-abia când s-a inventat computerul. Gustul unui măr stă în contactul cu el, nu în măr în sine...la fel este cu spaţiul.

Dagmar Richter: Nu avem nevoie să învăţăm să călărim ca să ne luăm permisul de conducere (apropo de vechea dezbatere a tehnicilor tradiţionale şi contemporane în reprezentarea proiectului de arhitectură).

David Willey: Omenirea nu a încetat să creadă în Dumnezeu doar pentru că Nietzche a declarat că Dumnezeu a murit.

Deniz Incedayi (citându-l pe Dostoievski): Frumosul va salva lumea.

Lucrările complete ale celor zece câştigători, cât şi alte materiale legate de acest eveniment vor fi publicate pe site-ul AEEA (www.eaae.be), pe care, de altfel, vă invit cu căldură să îl consultaţi.


site creat de studio bit