Actualizat: 17 februarie 2017

Maraton de arhitectură contemporană – prelegeri Dan Coma

Program:

  • 22 februarie 2017: Peter Eisenman și John Hejduk
  • 8 februarie 2017: Bernard Tschumi și Jakob + MacFarlane
  • 2 februarie 2017: Herzog & de Meuron și Peter Märkli
  • 25 ianuarie 2017: Daniel Libeskind și Zvi Hecker
  • 19 ianuarie 2017: Jean Nouvel și Christian de Portzamparc
  • 11 ianuarie 2017: Toyo Ito și Kengo Kuma
  • 21 decembrie 2016: Aravena și Smiljan Radic
  • 14 decembrie 2016: BIG și Snøhetta
  • 8 decembrie 2016: MAD architects și MVRDV
  • 1 decembrie 2016: Morphosis și Eric Owen Moss
  • 23 noiembrie 2016: Steven Holl și Allied Works
  • 17 noiembrie 2016: Tadao Ando și Kazuyo Sejima
  • 9 noiembrie 2016: Rem Koolhaas și Renzo Piano
22 februarie 2017, ora 18:00, Sala Frescelor

Peter Eisenman și John Hejduk

Buna ziua.

Vom continua Maratonul de Arhitectura Contemporana si in semestrul 2, incepand cu Peter Eisenman si John Hejduk. Peter Eisenman e foarte cunoscut, John Hejduk mai putin insa, desi ambii au fost membrii ai celebrului grup The New York Five, ceilalti trei fiind Richard Meier, Charles Gwathmey si Michael Graves. Dintre cei cinci s-ar putea ca Eisenman si Hejduk sa aiba cel mai mare impact asupra arhitecturii, sau viitorului arhitecturii.

Eisenman construieste. Hejduk nu. Hejduk a construit foarte putin si a murit in anul 2000. Dar o parte din critica americana (cum ar fi Michael Hays si Jeff Kipnis) il considera extrem de important, prin cartile pe care le-a publicat si prin multele sale desene de arhitectura. In plus, el a condus Cooper Union in New York multi ani, atunci cand acolo s-au format arhitecti importanti. Libeskind, spre exemplu, a fost "his darling," iar Elizabeth Diller "his protegee."

Peter Eisenman probabil ca mai preda la Copper Union. Despre acest arhitect "deconstructivist" cu un mare interes pentru Palladio si Alberti se pot spune multe, fiind unul din cei mai interesanti si provocativi arhitecti azi.

Va invit asadar sa exploram impreuna o opera vasta, in care teoria si practica se imbina in complexitati nu intotdeauna usor de explicat. Ambii arhitecti reprezinta prezentul asa cum este el: contradictoriu, complicat, capabil sa ne ofere speranta, dar si sa ne nelinisteasca.

Va multumesc si va astept.

Dan Coma

8 februarie 2017, ora 18:00, Sala Frescelor

Bernard Tschumi și Jakob + MacFarlane

Buna ziua.

Cladirea lui Bernard Tschumi din afisul de mai jos e putin mai linistita decat alte cladiri ale sale... dar "linistea" ei e balansata de "drama" cladirii pentru FRAC a arhitectilor Jakob si MacFarlane.

Iata ca si Franta experimenteaza si o face convingator. Poate ca Tschumi are dreptate cand spune ca o catedrala fara un concept e mai putin arhitectura decat un adapost pentru biciclete care are un concept. El este poate in continuare un rationalist, dar revolta lui e demna de a fi luata in considerare. Si ca teoretician Tschumi nu e nesemnificativ.

Pe de alta parte, Jakob + MacFarlane ne provoaca cu o arhitectura sculptural contemporana, fluida sau nu, colorata sau nu.

Bucuria arhitecturii e prezenta si ne invita si pe noi, spre ea. Iar "problemele" arhitecturii sunt asumate, nu ascunse sub covor. Sa-ti asumi cat mai dinamic realitatea timpului in care traiesti inseamna, de fapt, sa traiesti.

Va invit sa facem la fel: sa traim in prezent, atat critic, cat si afirmativ. Si cat mai intens!

Va multumesc si va astept!

Dan Coma

2 februarie 2017, ora 18:00, Sala Frescelor

Herzog & de Meuron și Peter Märkli

Buna ziua.

In luna februarie vom continua Maratonul de Arhitectura Contemporana, cu Herzog & de Meuron si Peter Markli.

Herzog & de Meuron nu mai au nevoie de prezentare. Aproape saptamanal primim vesti noi despre aceasta firma de arhitectura care provoaca cu fiecare noua lucrare. Desi voci critice sunt, si dintre cele mai serioase, nimeni nu poate contesta interesul legitim pe care aceasta arhitectura il starneste.

Mai misterios e Peter Markli, si el din Elvetia, dar o cu totul alta Elvetie. Peter Markli pare mai cuminte, dar in realitate nici el nu este mai putin radical... sa respingi arhitectura scenografica, sa respingi "spectaculosul", sa respingi teatralul si insidiosul inseamna, de fapt, sa fii radical, azi. Societatea Spectacolului, ca sa folosim titlul cartii lui Guy Debord, e servita de Herzog si de Meuron prin principiul placerii, ca sa spunem asa, in timp ce Peter Markli construieste in "cheie eterna", cautand echilibru, proportii, calm si seriozitate. Intr-un fel, cele doua birouri de arhitectura ilustreaza bine cele doua jumatati ale artei de care vorbea Baudelaire: tranzitoriul si efemerul / eternul si imuabilul. Si probabil ca ele sunt simultan prezente in cele mai bune lucrari ale lor.

Va multumesc si va astept.

Dan Coma

25 ianuarie 2017, ora 18:00, Sala Frescelor

Daniel Libeskind și Zvi Hecker

Buna ziua.

Libeskind si Hecker, doi arhitecti nascuti in Polonia... dar unul, Libeskind, luand drumul Statelor Unite, iar celalalt, drumul Israelului.

Libeskind, bineinteles, e mult mai cunoscut. Dar valoarea lui Hecker nu poate fi contestata.

E interesant sa-i comparam pe acesti doi arhitecti.

Ambii sunt rebeli, dar in mod diferit. Ambii protesteaza. Dar Libeskind este oarecum mai monden in protestul lui, daca putem sa spunem asta, si asta si explica succesul sau mult mai mare.

Dar Libeskind se teme de natura si de natural si de organic. Hecker nu. Libeskind se teme, se pare, si de saracie. Hecker nu.

E greu de presupus ca Libeskind, care poarta uneori cizmulite de cowboy din piele de crocodil ar fi conceput si realizat constructii foarte modeste pentru un sat arab de langa Ierusalim. Hecker, care nu poarta asemena cizmulite, a facut-o.

Va invit sa exporam munca foarte interesanta a doi arhitecti foarte interesanti.

Va multumesc si va astept.

Dan Coma

19 ianuarie 2017, ora 18:00, Sala Frescelor

Jean Nouvel și Christian de Portzamparc

Buna ziua.

Iata doi arhitecti francezi. Si desi parerea mea e ca Jean Nouvel este un arhitect superior, am ales sa-l prezint si pe Portzamparc, care, in felul lui, are mai mult curaj decat multi alti arhitecti francezi, azi.

Insa Nouvel este, intr-adevar, nouvel. Nou. Cultiva noul cu acel aplomb pe care arhitectura moderna „ortodoxa” l-a avut. Este contestatar, ireverent, chiar nepoliticos. Nu se sfieste sa-i catalogheze pe cei care-i displac, imbecili.

Nouvel este un arhitect foarte interesant si foarte prolific, chiar daca, spunea el, a pierdut cele mai multe competitii de arhitectura din istoria arhitecturii. Si chiar daca o preferinta spre „electronic gadgets”, chiar la nivel formal, il face oarecum vulnerabil.

Prin contrast, Portzamparc e mult mai linistit. E un alt temperament. E mai burghez. Mai „in pace” cu lumea... nu e ireverent, desi cele doua turnuri concepute de el pentru New York sunt ireverente, dar nu intr-un sens bun, cred eu. Pozitia mea fata de Portzamparc e mai critica... dar are si el unele realizari interesante, cum ar fi Cidade das Artes din Rio de Janiero, sau un turn de apa in Noisiel, sau House of Dior la Seoul.

Va invit, din nou, spre o calatorie in lumea a doi arhitecti importanti, azi.

Va multumesc si va astept.

Dan Coma

11 ianuarie 2017, ora 18:00, Sala Frescelor

Toyo Ito și Kengo Kuma

Buna ziua.

Anul acesta vom continua "Maratonul de Arhitectura Contemporana", pe care l-am initiat anul trecut. Si vom incepe pe data de 11 ianuarie, cu Toyo Ito si Kengo Kuma.

Cu toate ca "fenomenul japonez" din a doua jumatate a secolului 20 parca si-a mai pierdut, in zilele noastre, din intensitate, Japonia continua sa fie o forta de prima marime in arhitectura.

Iata doi arhitecti de care toata lumea a auzit si nu sunt singurii japonezi foarte cunoscuti.

Ito framanta materia arhitecturala, cautand parca s-o smulga dintr-o ratiune devenita obsedanta, desi ratiunea la el continua sa fie prezenta, uneori in forme foarte explicite.

Dar nu recurge la sistem, la Maria Sa SISTEMUL, asa cum face Kengo Kuma, desi Kuma el insusi tradeaza... dar cu mai putina fluiditate decat Ito.

Nici Ito, nici Kuma insa, nu sunt adeptii arhitecturii lichide ca atare. Da, ei tradeaza cartezianismul, insa continua sa-l foloseasca. Foarte rar, la ei, cutia lipseste.

Insa fiindca ambii arhitecti inteleg foarte bine valoarea tradarii, ambii, in felul lor specific, aduc JOCUL in tensiune conflictuala cu rigoarea sistemului. Ambii SPARG cutia, in numele vietii!

Despre aceste lucruri si multe altele o sa vorbim miercuri, la ora 18:00, in Sala Frescelor.

Va multumesc si va astept.

Dan Coma

14 decembrie 2016, ora 18:00, Sala Frescelor

BIG și Snøhetta

Buna ziua,

Nu intamplator Ingels a decis sa nu puna intre cele trei litere "B", "I" si "G" acele insignifiante puncte care in mod normal urmeaza unor initiale... evident ca i-a placut "coincidenta"... Bjarke Ingels Group = BIG.

Ce e ciudat insa e ca Danemarca, in general si istoric vorbind, a fost atrasa mai degraba de reticenta, nu de "bigness"... design-ul danez a fost pana foarte recent tocmai expresia fidela, rafinata, a acestei reticente.

Dar in lumea scandalurilor de tot felul de azi, BIGNESS sells!

Si Ingels isi vinde lucrarile cu fervoare si precizie, cu o eficienta care l-ar face si pe "tatal" sau spiritual, Rem Koolhaas, invidios. Si il face.

Pe de alta parte, SNOHETTA aduce in lume un spirit mai democratic, poate mai putin spectaculos si scandalos, dar nu lipsit de interes.

Va invit sa le exploram munca, acestor doua practici arhitecturale care s-au impus si se impun cu consecventa pe scena arhitecturii contemporane.

Va multumesc,

Dan Coma

8 decembrie 2016, ora 18:00, Sala Frescelor

MAD architects și MVRDV

Da, o scara... o scara dificila, neconfortabila chiar... dar o prezenta urbana spectaculoasa si benefica, pentru foarte iubita noastra "conditie fizica".

O lucrare curajoasa a echipei MVRDV, cara arata limpede ca se poate face arhitectura cu mijloace simple, dar eficace, chiar in plan estetic. Aceasta scara / schela taie cu diagonala sa indrazneata spatiul urban al Rotterdamului, invitand la efort liber consimtit si creativitate. Si bineinteles, non-conformism.

Pe de alta parte, grupul MAD Architects ne provoaca altfel, cu tineretea lor lipsita de complexe. Si aici e vorba de curaj, fara care, desigur, viata nu merita traita.

Ambele echipe exploreaza un fel de "nou baroc", un baroc cumva paradoxal, daca ne gandim ca traim intr-o vreme care se refera, frecvent, la sustenabilitate si la cele trei litere "R": Reduce, Reuse, Recycle.

Dar nu cred ca e o contradictie intre munca lor si comandamentele etice ale prezentului. Poate ele se completeaza, intr-o complementaritate a complexitatii.

Si apoi, un lucru e cert: dincolo de orice pesimism, legat de viata in general si arhitectura in particular, creativitatea si non-conformismul continua sa ne incurajeze spre acele "orizonturi ale sperantei" pe care ni le dorim si fara care viata ar deveni foarte problematica.

Va multumesc si va astept.

Dan Coma

23 noiembrie 2016, ora 18:00, Sala Frescelor

Buna ziua,

Vom continua maratonul nostru de arhitectura contemporana cu Steven Holl Architects si Allied Works Architecture, doua birouri de arhitectura din Statele Unite.

Frumoasa e arhitectura, cand e creativa, adica doar atunci cand e arhitectura, si nu doar "constructie"!

Steven Holl e fara indoiala unul din cei mai importanti arhitecti contemporani. Iar Allied Works Architecture (cu Brad Cloepfil), a devenit in ultimii ani una din firmele importante de arhitectura din America de Nord.

Atat Steven Holl cat si Brad Cloepfil deseneaza foarte mult, manual. Maniera lor de a desena este radical diferita, dar ambii simt / stiu, ca arhitectura este o arta. Iar cei care neaga asta, neaga chiar esenta arhitecturii.

Da, este o arta sociala, dar o arta.

Despre acest subiect si multe altele vom discuta miercuri.

Va multumesc,
Dan Coma

17 noiembrie 2016, ora 18:00, Sala Frescelor

Tadao Ando și Kazuyo Sejima

As vrea sa va invit joi intr-o excursie virtuala prin opera lui Tadao Ando si Kazuyo Sejima, doi din cei mai importanti arhitecti azi... si nu doar in Japonia.

Japonia, etern interesanta, etern provocandu-ne cu miracolul ei, Japonia, acea Japonie care l-a incantat si pe F.L.Wright, fascinat nu de multe lucruri (in afara lui insusi), dar de Japonia, da.

Tadao Ando si Kazuyo Sejima. Doi arhitecti, sau mai degraba un arhitect si o arhitecta.

Ando, crezand in geometrie si in beton.

Sejima crezand in fragilitate si chiar frigiditate... fragilitatea frigiditatii si frigiditatea fragilitatii.

Ambii, importanti, foarte importanti arhitecti.

Sa le contemplam si sa le comparam munca. Ceea ce-i uneste este EXCELENTA.

Si excelenta nu are frontiere.

Nici in spatiu, nici in timp.

Va multumesc,
Dan Coma

9 noiembrie 2016, ora 18:00, Sala Frescelor

Renzo Piano și Rem Koolhaas

Nimic nu-i leaga pe Renzo Piano si Rem Koolhaas decat faptul ca primul lor nume incepe cu litera "R" si ca amandoi sunt, considerand atentia primita din partea "mediei", "cool..."

Dar Koolhaas este mai "cool" decat Piano, fiind mai provocativ, mai iconoclastic si mai idiosincratic.

Va invit sa le contemplam si analizam o parte din lucrari, fara care probabil vremea noastra n-ar mai fi "a noastra"...

Va multumesc si va astept,

Dan Coma